Maideia Maigan

uite otava s-a pus sub lumină degrabă-i toarnă iubirii cuvânt tu s-aștepți sacru-divină printre nostalgici un alt adăpost alt dumnezeu te-nvețe durerea cu șchioapete lespezi pe

luni arcade neînsuflețite marți d\'ale carnavalului în nopțile mele cu iubirea alergând spre portiere miercuri canon cu timpul vagabond joi program prelungit la visuri cu

privesc i n s u l a un loc aglomerat cu neputințe un timp ajuns de sfârșit un altul înapoia coloanelor cu fericire pe tine pe strada poemelor de iubire iar eu răsturnând a carelor

pe fiecare acoperiș se înalță o casă pe fiecare masă e în popas un ștergar la fiecare margine stăpânește odihnitor un adevăr cu fiecare cuvânt r o m b o c o i d a l se așază treptat spre

timpul meu un hotar rătăcit între două mări una dulce cu pești săritori una sărată cu hoteluri de păstrăvi trăitori pe fâșia de gânduri nicio arteră închisă- n adâncuri

când palmele schimbă timpul între ele și uită sapa aproape de tăcere din sursa de lumină (câștig de titlu în lupta spre putere) se țes prin degete minusculi pași în groaza de durere

eu spun că femeii trupul niciodată nu- i aparține e doar o încastrare reverențioasă în chihlimbarul morții când seva nu apune

trecea prin fața mea cu pumnii doldora de viață până să-nțeleg urcușul lumii el ferecase orizontul în jurnalul defunctelor amieze

anunțați să știe tot ursul pădurea se arde la soare! ultimul babuin se plânge de bucata de smoală ce intră în pântec, în sânge ca o finală încuviințare viața e alta noi grămătici ne-

Închiriez iubire maturizată complet, cu nivel maxim de studii personale, interschimbabilă cu fericirea. Acord diurnă pentru zilele în care soarele aruncă mai multe sulițe pe cer. Ofer pachet complet

prin trecerea poetului anatomiile cresc în atlase alte semne de învins spațiul e dimensiunea neobișnuită din cuvânt spaima întârziată la cina unui visător hai să luăm una câte

și tu și eu am rămas aceiași două arcuri slobozind în lume conjurații pe- un pariu murdar de vicii marote ne ascund valențe prin fagurii de ieri mai vrem un drum cu haine groase lovind

urât cu voie am chipul zâmbesc numai când sădesc icoane sărut doar mizele mărețe și prind în hore vechile altare ar trebui să fiu cosmopolită vanand iubiri ce gâdilă privirea un ghid prin

e ziua când cuminecăm îngerii cu dejecțiile din porția de suflet păstrat dintr- o intersecție cu timpul suntem milostivi ca două mesaline răpuse discret una de ciumă cealaltă de hatârul unui

sex bestial și poezie- tamhidi... moare pământul ca un miros de castani plouați bubofilie pe o fâșie îngustă de cer dansuri și forceps femeia ideală are doar studenții în sesiune

de pus fiecăruia în șosete drumul de alintat haiducul cu fost codrul de înțeles amarul din dorințe neaprinse de trăit iubiri prin plumburii existențe de apreciat metafore în