Maideia Maigan

melanj de magdalene și rude nesățioase tinerețea îmi smulge acoperișul de patimi ca un vârtej de făcăieni rămân de strajă doar lebedele astronaute și arpegii târzii melancolice numai o

suma umbrelor aduse la eșafod este zero ca- n basmele cu melci- codobelci abandonati la altar numai că trebuie anunțați învățații eternitatea nu poate fi completă fără ei

dacă ne- am privi în zdrențe de cartofi sigur roșiile n- ar mai trebui plivite ne- am ascunde postul din suflet în ghergheful de la școală când învățam simetriile din vorbe categoric orgiile din

Frate, nu lăsa cuvântul să geamă pentru tine, din coca moale ce- așteaptă aburitul, tu seamănă pe daltonieni privirea, din fugi rupestre intoarce ascendentul, fii jarul din colecție ce

am agățat ochii pe- o margine de soare turme trandafirii zburau cerul pe culmea neîncepută de iriși un cântec- mesteacăn cobora în străfunduri să prindă armura vegetală cu jocuri și să

pot fi aburul unei zile dar niciodată clocotul ei pot fi migrena unui zeu dar niciodată înțelepciunea lui și pot avea infinite speranțe dar niciodată nu mă vor salva din moarte copiii ce

cum stai întinsă pe cuvinte un ren săltăreț îți va fura povestea neconciliind erosul cu deversări de sunet pe pacea fugară din suflet un mizilic numit incadescență va abrutiza sentimentul de

Te caut ca pe ultimul surâs de giocondă risipit în cameliile tristei iubiri. Psalmodiez decențe. Recunosc sunt o strofă blestemată, un abisal nu în cascadele de rouă, dar cu încântare frustă

M- am născut vara printre fire de măcriș la umbră de stabilopod. Am crescut mâncând lăute cu mâna în acompaniament de cimpoi. Voi sfârși când ura mă va pune de- a curmezișul acolo în

mesalinele își pârguiesc destinul în surasul inmiit prins de soborul de adami. fecunditatea ascunsă întinde cerneliul peste săgețile cupidoniene. megalomanie, virtuți alungate, coșmar în

Pe urmă cuvintele acestea muiate în pervaz și- au luat zborul. Purtau grija cailor nețesălați. Aveau ele un pieptene blond cu care zâmbetul devine strălucire. De acum toate ridurile cresc faguri

nu îndrăznesc să parcurg refugiul din viață pe liana solitară numită Eu

Două redingote(un el si o ea) pierdute prin pâsla de dans Îmbrățișează vremelnic cutezanța Reușesc să se iubească în cheia sol Plutind în poante pe tufele cu mărăcini. Mânâstirile nu- i

sunt captiv în solitudinea de caramel dintr- o acuarelă. celelalte însingurări le trăiesc ca în povestea cu \"Regele e gol\"

Românul de astazi este ajutat în rezolvarea problemelor mai mici sau mai mari de...buzunar, mai precis de \"puterea\" buzunarului (propriu sau imprumutat). Am hotărât să dorm pe buzunar

sunt pustnic într- o recidivă, trucaj violent de aripi, bigotă împlinire, destram orice chemare cu solzii de reptilă, un travesti dramatic la nimbul rătăcire. acord justificat proteze cui cere

M- ai strâns în simțuri atât de tare încât vântul risipește din clepsidre timpul, Nu te mai pot găsi, nu te pot aduna, E o scorbură aiurea în imagini, Chipul tău e simetria spartă în oglindă a

Agonizând agonia primiți pretutindeni iubirea

mai adun un tril cu încă două rup albul cu esențe de nirvană pe cântec sfâșâi descătușarea alergând către al treilea pol în registrul imagistic încolonez iubiri după rangul dorinței mă topesc

Oriunde te- ai așeza trupul ia forma plasmei otrăvită de gând Pădurea ocolește accentele de fugă Ploile de noapte visează duminici cu turtă dulce Semafoarele nu cântă refrene colorate ci numai

Ningea lună pe pragul lui Sorescu luminat de țeapa ascunsă în sacul cu beteli din târg. Marița, fată bună, cu rochia nouă tăiată fix taman sub sâni, își plimba năvodul gol prin apele viclene

Din moarte sunetul tăcerii Ascute aripi de zidiri În umbra patimei ascunse Sălbatic se aude doar Dansul albilor delfini.

Sunt un distins boschetar Cu vise ascunse anatomic în sânge Mai pierd câte o noapte Când luna e rece Dar zorile toate Le leg în desagi. În lupanare d-epitete Știu că voi strângeți Toată

Alunecă o lacrimă prin orbita verdelui meu S-o adun nu pot fără carcera sufletului tău. Acolo îmi primesc pacea și ordinul de zi, acolo văd câmpia fugită pe un zid și mugurii