concurs
aș fi vrut să respir dar plămânii niciodată nu mă urmează ei așteaptă un aer misterios bun comandant de paradă
gânduri
să anunți că exiști între expulzați și migrene cumuli multe teoreme să deprinzi mieji de ruină să dorești un alt soare alte povești apoi calea să fie ultima haltă din preerie
zădărnicia clipei
privesc i n s u l a un loc aglomerat cu neputințe un timp ajuns de sfârșit un altul înapoia coloanelor cu fericire pe tine pe strada poemelor de iubire iar eu răsturnând a carelor
esență
timpul meu un hotar rătăcit între două mări una dulce cu pești săritori una sărată cu hoteluri de păstrăvi trăitori pe fâșia de gânduri nicio arteră închisă- n adâncuri
atunci
când palmele schimbă timpul între ele și uită sapa aproape de tăcere din sursa de lumină (câștig de titlu în lupta spre putere) se țes prin degete minusculi pași în groaza de durere
trupul Ei
eu spun că femeii trupul niciodată nu- i aparține e doar o încastrare reverențioasă în chihlimbarul morții când seva nu apune
cutezanță
trecea prin fața mea cu pumnii doldora de viață până să-nțeleg urcușul lumii el ferecase orizontul în jurnalul defunctelor amieze
pădurea căpitanului soare
anunțați să știe tot ursul pădurea se arde la soare! ultimul babuin se plânge de bucata de smoală ce intră în pântec, în sânge ca o finală încuviințare viața e alta noi grămătici ne-
anunț
Închiriez iubire maturizată complet, cu nivel maxim de studii personale, interschimbabilă cu fericirea. Acord diurnă pentru zilele în care soarele aruncă mai multe sulițe pe cer. Ofer pachet complet
trecerea poetului
prin trecerea poetului anatomiile cresc în atlase alte semne de învins spațiul e dimensiunea neobișnuită din cuvânt spaima întârziată la cina unui visător hai să luăm una câte
despre noi
și tu și eu am rămas aceiași două arcuri slobozind în lume conjurații pe- un pariu murdar de vicii marote ne ascund valențe prin fagurii de ieri mai vrem un drum cu haine groase lovind
***
urât cu voie am chipul zâmbesc numai când sădesc icoane sărut doar mizele mărețe și prind în hore vechile altare ar trebui să fiu cosmopolită vanand iubiri ce gâdilă privirea un ghid prin
azi
e ziua când cuminecăm îngerii cu dejecțiile din porția de suflet păstrat dintr- o intersecție cu timpul suntem milostivi ca două mesaline răpuse discret una de ciumă cealaltă de hatârul unui
subiecte fierbinți
sex bestial și poezie- tamhidi... moare pământul ca un miros de castani plouați bubofilie pe o fâșie îngustă de cer dansuri și forceps femeia ideală are doar studenții în sesiune
supine
de pus fiecăruia în șosete drumul de alintat haiducul cu fost codrul de înțeles amarul din dorințe neaprinse de trăit iubiri prin plumburii existențe de apreciat metafore în
minicurs de angelologie
luați îngerul, învățați- l să vă măture, să vă gătească, să vă spele cu grijă și îndestulare fiecare fibră călătorită de sânge. ca dovada de ospitalitate așezați- l la masă de- a dreapta
* * * *
în spatele primilor oameni de lut stau catargele mărturisite potopul le- a găsit cu aripi zvâcnite în neant doar o urmă descifrabilă scoate mărunțișul în lumină pe măsura tălpii nevinovate
amintire
se stinge ziua prin părul încifrat al bunicii cu glas răsfățat focul șoptește- ncăperii câte ceva din tainele serii nevoile zilei de mâine printr- un colț plâng goale iar de pe masă dintr- o
minicurs de angelologie
acum că mi- am pătat sufletul cu trup și călătoresc prin artificii grosolane mai pot să sper că îngerii pețesc aceeași mare și- un orologiu arată taine oricărui condeier?
la beție
șirul de butoaie nu sfârșește aici nici apa vinul sau rumegușul din gater toți așteaptă un sequoia cu rost de nas un morcov să nu- l alunge prelungirea
* * * * *
cârpele astea bonjuriste sfărâmate de cetate poartă longevitatea imersă în lung- adâncul tâmplelor tale șterg metrajul de sudoare cu palma ca o trecere lină peste culoarea candorii apoi mă
sunt
un zâmbet rătăcit pe tejgheaua insalubră a neguțătorilor de visuri o poarta către vârtejurile perisabilelor judecăți adulmec tinerețea printre scuturi de eroi ce uită veșnicia cu mult
tristețe
ți- am zărit fastul în pinacoteca unui sinucigaș băuse un strop de bucurie din lăuza timpului numita Fericire
lapidariu
pe fiecare hieroglifă crește un prag înfipt în desișul istoriei surzii duc războaiele acustice cu meningele caligrafiat pe lentila unui soare pana cand un tropot rămâne tarziu și înaripat
