Maritza si exercitiul de versificatie

Ningea lună pe pragul lui Sorescu luminat de țeapa ascunsă în sacul cu beteli din târg. Marița, fată bună, cu rochia nouă tăiată fix taman sub sâni, își plimba năvodul gol prin apele viclene ale lu\' Ion (ăl de stă cu fața-n sus) Și nimeri săraca cu bucățica-n cui, de-i sparse lui Ion nărodu\' și cheful de ninsoare și setea de femei.