mâna ta stângă

printre poeziile tale, aceasta este de un estetism și simbolism rafinat. ușor descriptivă, reușești totuși să te menții într-un \"pastel poetic\". și realizazi acordajul cuvânt-imagine-melos. dimensiunea spirituală a văduviei, despicarea limbii, efectul de cerc al ploii ce crează un soare ud, toate acestea se îmbină armonic. las spre citire, uneori duminica mă bucur că omul se scrie în frumos.

Ela

nu sunt adeptul acestor imaginii dar originalitatea ta mă face să-ți spun că per ansamblu e o poezie \"comestibilă\". felicitări și ca să concluzionez așa pe spaniolă îți zic doar că

Fost-ai tu si dumneata/ Cu mana cu maneca / Sambata duminica/ Altfel nici ca se putea.
Sa ma sperii sa ma fluturi/Sarpele de verde-l scuturi/Si de lung si de subtire/Poate stii vreo amintire.
Cand o vaduva vadana/ Tine lampa-n damigeana/Tainele si hainele/ Unde-si tine zilele?/ Saruta-i-as cainele/Care-i latra soarele/ Cand desface sticlele/Desfunda gatlejele / De clopote si dangate/ De spunere si strigate!/La sanul cald/Unde ar vrea sa doarma/Soarele general de arma/In vis desculta te vad, Doamna!--Poemul Dvs. este frumos.

Esențe concentrate în imaginile tale. Poezia stă sub semnul mîinii care înțelege - atinge, consimte, mîngîie, alină și, iată, răsare apoteotic ca un soare fragil și darnic, sîn și porumbel, dimineață de duminică.

in general acceptabil poemul desi abunda metaforele uneori intr-un mod sufocant. mi-a atras atentia pentru ca am un poem despre mana stanga in ultimul volum de versuri (ultima suflare). logroño - frumoasa zona iberica.

Ela, de multe ori nu stim cu precizie unde incepe poezia unde se termina, sensurile se gasesc pe drumul dintre cel care scrie si cel care citeste, de aceea intotdeauna poezia va trai prin cititori, nu prin cei care scriu... iti multumesc pentru incredere, mi-era dor sa vorbesc cu tine, multumesc si de semnul acela ... bun!

Marian, si tienes razon, por desgracia es verdad...
bucuroasa de trecerea ta si de gandul impartasit!

Vasile, deosebita replica ta, mai ales partea cu ... „cainele”:)
multumesc de lectura!

Corneliu, comentariul tau a venit ca un mir...
multumesc!

Gelu Vlasin, onorata de trecerea ta, ai dreptate cu metaforele, e stilul pe care-l simt compatibil ... iar despre maini ” sunt o obsesie mai veche, cu radacini intr-un vis ...„superior”:)
mi-ar placea sa am cartea ta de poeme, de unde o pot cumpara?

imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund, n-o sa recurg la mereu invocata lipsa de timp, e doar un haos ( momentan sper) inauntrul meu, incantata de trecerea voastra, multumesc!

Eu nu pot fi de acord cu Ela...
Imi reclam, bineinteles, dreptul la sinceritate... il reclam, care va sa zica, si fara sa-l aclam...
Indeajuns de aproape de Nichita Stanescu, prin forma... si indeajuns de departe de el, prin substanta...
Si mai ales ca tu n-ai un bordei in care sa bei, molanul!
Si mai ales ca, oare cati au stiut ca, si Nichita, l-a copiat fara rusine pe Kafka...
Sa fugim dar de parte de jos a parti de jos de la pusca...

nu e obligatoriu sa fii de acord cu Ela.
e dreptul tau sa ai propria parere, iti multumesc de sinceritate.

O insiruire de metafore care urmeaza perfect ideea si o mana care atinge,simte,traieste dincolo de existenta ei fizica.Mi-a placut mult.

adevarat ca atunci cand scriem o facem in primul rand pentru noi insine... mai apoi vin cei care citesc si raporteaza la maniera proprie de a vedea... ma bucur de reliefarile surprinse, imi dau sentimentul ca inca un ochi, a vazut despicarea unui adevar, al meu...

foarte frumos!...\"văduvă ca o lampă fără de lumină\"
talent și natură inspirată într-o construcție lucidă.
cu prietenie,
p.parvescu

... nu credeam ca agreezi genul asta de lectura, cu metafore, cu incarcatura... multumesc si scuze intarzierea!