plecări

să mergi pe linia orizontului cu bocancii
pe umăr desculț de griji - interesantă imaginea de aici , ți se descrie la linia orizontul conturul unei ființe ce pare transparentă , doar bocancii apar vizibili, tocmai pentru a ne stimula văzul și a înțelege sensurile.

e de-ajuns să parcurgi o înserare
și ea ți se va părea veșnică
atât se va mula pe spinarea ta drumul
încât vei crede că tu îl porți pe el - totul se confruntă în cuvânt, în modul lui de abordare sau poate în felul lui de exprimare, veșnicia înserării e în funcție de modul în care fiecare înțelege acest lucru e un fel de sincronizare cu ritmul fiecărui cititor cu pulsul autoarei pe care trebuie să-l simți la citirea poemului.

Un poem deosebit cu ce te transfer din vis în real și invers.

ma bucur mai ales de „trecerea din vis in real” si de „vesnicia inserarii”... sunt cateva din obsesiile acelea, de care sper sa ma eliberez scriind...
asa este Maria, uneori visul e mai viu decat viata, trecerea ta
pe-aici stie sa bucure:)

Sa treci printr-un poem si sa-ti tatuezi cu cate un vers amintirea trecerii. Cum povestea cu tatuajul nu-i de mine, accepta-ma ca-s culegatorul de scoici, din zona aceea in care valul saruta plaja. Si vad o scoica frumoasa si ma aplec si-o ridic. stii cum e? nu te-ai aplecat in momentul in care ai vazut-o, vine valul si-o fura-n Marea lui...

\"atât se va mula pe spinarea ta drumul
încât vei crede că tu îl porți pe el\"

\"la umbra lui verde s-au refugiat îngerii
acestei bucurii\"

si numele tau, ca un Val... anana, ca o Peninsula... iar poezia, oda Singuratatii pe drumul unui Acolo de langa linia orizontului...

te accept nu doar ca pe un culegator de scoici, care stie multe, despre plaja pustie din adancuri, unde se scriu poemele verzi...
te inteleg ca pe un adevar tarziu, poate venit anume sa talmaceasca sensul drumului ...
apoi, ca simplu semn al trecerii prin poem, daca ai putut culege o scoica alba de langa linia orizontului... acesta e semn de mare
bucurie

intelege te rog, ca nu m-a bucurat doar rezonanta cu numele meu...
incantata de trecere!