cine ești tu

Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă,
între strigătul nașterii ș tăcerea morții, între luciu și rugine.
Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit
prin pașii născuți din urmele pașilor noștri.
La mulți ani
Djamal

...vin (deseori)ducerile \"in rugina\". te-ai dedublat intrebandu-te (de aici si de acolo), fortand limitele intrebarii tale, cu multe raspunsuri (re)venite (poate) de oriunde.
cursive si faine-s versurile tale prin (aceasta) poezie.
felicitari

cu stima, blueboy

djamal, ce rastalmacire frumoasa... multumesc!
incantata sa te regasesc numarand pasii acestia, ziditi in
cetatea unui timp nerostit.

blueboy - exista ceva in spatele tuturor lucrurilor care
ni se intampla, unii ii zic destin, eu doar ii semnalez
prezenta care ma duce incet spre rugina...
ma bucura mult trecerea ta, conteaza pentru mine!

zmeie de hârtie poartă zile
înconjur
tencuieli cu pași smulși din umbre
rămase secundele sedimente
prin pulsări

ruginii sunt trecerile
atinse de întrebări zăcânde

cu drag,
pierre

multumesc de treceri neruginii:) dincolo de bariera timpului, pasii uitati in cetatea cuvintelor nerostite, uneori pot inflori ca niste muscate...
plecaciune cuvintelor tale de trecere!
cu drag
anana

Nu stiu ce anume m-a impresionat mai intai, subtilitatea ideilor sau maniera eleganta prin care au fost prezentate. Cred ca efemeritatea ne doare cel mai tare, simpli muritori, ce nu putem sa ne depasim conditia; iar atunci cand nici cuvintele nu ne mai raman, totul se prabuseste in jurul nostru. Insa daca din durere se mai naste inca frumusete atunci poate, doar poate ca imortalitatea ne va mai pasui...

Cu apreciere,
Valentin

uite cum apari tu din spatele cortinei:) nu te-am auzit de mult, foarte incantata de trecerea ta!
adevarat Valentin, problema „ducerii” ne preocupa pe toti, chiar daca nu vorbim despre asta zilnic, iar cand cuvintele tac, ne ingropam singuri intr-o cetate a tacerii...

dragut ce spui tu despre frumusete... in general cand esti fericit nu poti produce ceva... fericirea constituie un scop in sine, dar sa nu uitam ca si lamentarile se nasc tot din durere:)
multumesc de comentariul!
cu drag
anana