nike

tu si umbrele tale- frumoasa identificare.
parte a naturii, te intorci in ea.

salutari
adriana

culcat sub \"cerul de martie\" gol de umbre dar plin de rănile neîmplinirii aștepți tăcut \"într-o vreme înaltă subțire\"

starea poemului eclipsează și pune întrebări
oare...ce se va întâmpla acolo în adâncul mării înfășurat pe trupul tău?
citit cu multă plăcere

stimă și considerație,
cititor 11
teodor dume,

adriana

te-ai asezat in soare :)))
merci

teodor :)

se spune ca marea vindeca si purifica :)
merci

emir

un mod de a spune ca durerea peste care vrem sa trecem, intr-o contopire cu universul din care implicit facem parte si de care suntem legati prin fire invizibile, aduce dupa sine o purificare ca o aura in jurul fruntii si ne da o maretie involuntara, o grandoare stiuta doar de noi si de cei care surprind starea vie a cuvantului nostru scris.

imi place cum ai surprins aceasta, prin cuvinte putine cu rafinant
si maiestrie!

anana

Renaștem numai în mijlocul naturii, dumneavoastră în pântecul mării, eu la o anume mănăstire, ocrotită în palma munților.

Doru Emanuel


P.S. “Dorutz nu pleacă, nu renunță” și scrie în continuare povești chiar dacă nu le postează. Nu vă las singur și dacă mă trageți de urechiușe câteodată. Nu meritam, zic eu. Dar sunt cuminte, nu-i așa?
Nu eram eu cel cu „la revedere”. Mulțumesc pentru cuvinte.

Doru Emanuel

intr-adevar, marea purifica , marea vindeca ranile. Dar tine minte,vindecarea aceasta a ranilor cu apa sarata, ustura a naibii de tare. :))
Bun poemul..
Cu stima,
Radun

bine ca nu esti tu acela
cititnd la repezeala v-am incurcat
nu sunt eu de vina ca geniile s-au adunat la cluj
pacat ca daniel nu mai posteaza aici vezi de vorbeste cu el
afla ce(cine)l-a suparat

si in alta ordine de idei
e adevarat ca ai alegs haina ingereasca?
mare har ti se face daca e adevarat:)

emir

citind
ales

evident...

stiu
de la cioplitul pietrei pe malul marii
aschiile ascutite intrau in carne
sera saream in apa sa ne vindecam ranile
ai dreptate ustura al naibii:)))
ai patit la fel ?

merci ca te ai oprit

emir

vino tu într-o vreme înaltă subțire
cu o suliță într-o mână și scutul în alta
și ucide toate umbrele ce-mi acoperă trupul

imaginea m-a dus cu gandul la Sf Gheorghe si imaginea unei femei cu scut, venind cum a ramas in amintiri si in gand, mi-a ramas si mie in minte si nu m-as mira sa o vad venind si pe usa in omentul asta.
partea care mi-a placut cel mai mult a fost finalul. asteptarea aceea poate duce la ceva frumos, la o renastere si purificare. pentru ca intr-adevar apa sarata a marii ustura tare rau..dar si dezinfecteaza :)

multumesc pentru placerea lecturii si pt faptul ca merg la somn zambid si asteptand minuni si noi povesti

Daniel: frecventam același cenaclu doar că eu eram la pitici iar el la cei mari. Abia acum am trecut la grupa lor dar Daniel nu mai vine din toamnă la ședințele cenaclului, din câte am înțeles de la îndrumătorul nostru, poetul Victor Măruțoiu. Deci nu știu mare lucru despre el, doar ce am aflat la întâlnirile din cadrul cenaclului. Bănuiesc cine și ce l-a supărat dar informațiile primite nu se cade să le expun aici. Dacă va dori, va revenii, va da explicații, dacă nu, se va alătura atâtor alții care au renunțat.
Despre mine, va fi cum vrea Domnul, dar acolo, numai la aceea mănăstire, rătăcitul printre voi care sunt, se simte acasă.

Doruleț

anana

multumesc pentru cuvintele preafrumoase
\"rafinament\" si \"maestrie\" esti generoasa :)


cora gabriela

da femeile sunt niste sfinti razboinici
altfel cum ar rezista sa traiasca impreuna cu noi:)))
ma bucur ca ti a placut poezia si ca te ai dus la culcare senina

dorutz

e ok daca zici ca l cunosti si ca ai incredere ca se va descurca printre ale vietii capcane bine ne este noua ca esti printre noi :)

va
multumesc
emir

Bufnita- simbolul intelepciunii-, spune:

Poezie lui Lacatus- este o elegie care a merita comentata
de un critic toba de carte si prin comparatie cu poema lui Eminescu:
Mai am un singur dor.
Comentariul meu nu era off topic chiar daca mi-am permis
sa-l asociez pe artist cu un hipocampus zostera- adica un calut de mare-
simbol al nemuririi dar si afrodisiac cunoscut si recunoscut.

Sugestia mea de a inventa sculpto-poezia nu era un simplu joc de cuvinte
care sa ne duca cu gandul la Victor Brauner sau la picto-poezie, ci un indemn
serios ca Mircea sa-si foloseasca dalta extrem de fina cu care opereaza in
piatra sufletului sau- si al cititorilor/admiratoarelor sale, si sa inventeze
filigranul in piatra.

Pe scurt, comentariul precedent are o singura fiba. Este un pic cam prea poetic, dar nu este off topic.


Multumesc,
Carmen

si cand esti offtopic ai aceeasi privire inteligenta:)
ma bucur sa treci pe la mine semn ca iubirile vechi nu ruginesc niciodata:)
hm sculpto-poezia m-ai pus pe ganduri am o piatra in lucru am sa te rog pe tine
sa i scri poezia :)

totul e ok?
mircea