Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cum să nu mori deloc

copilăriile din amintiri

1 min lectură·
Mediu
stau în mijlocul drumului pe brațe câinele mort
din trupul lui mic se scurge sângele pe blănița albă
și mai departe pe cămașă pe piciorul desculț
plâng mă uit lung după mașina ucigașă
vine mama ne ia în brațe și ne duce acasă
eu plâng tot mai tare în hohote mama nu plânge
sau cel puțin eu nu o aud
îl îngropăm în grădină și vreau să-i pun cruce
mama nu mă lasă crucile sunt pentru oameni
flori am voie să-i pun acopăr locul cu păpădii
stau singur și îl jelesc până seara
prietenul meu cu care mă trânteam în iarbă a murit
prietenul meu cu care vorbeam toată ziua nu mai este
într-o zi am să mor și eu mi-am zis
și gândul acesta mă umple de spaimă
mă hotărăsc să nu mor niciodată
și mă întreb cum se poate asta
mâine am s-o întreb pe mama
de mâine am să încep să vorbesc
și cu oamenii
0124.450
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
158
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

mircea lacatus. “cum să nu mori deloc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/216329/cum-sa-nu-mori-deloc

Comentarii (12)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Poetul e cel ce poate să trăiască în două lumi diferite simultan, acest lucru se poate întâmpla prin poezia ce o așează pe hârtie. Poemul acesta ca o aducere aminte te face să pătrunzi în locuri nepătrunse ale minții, uneori chiar imposibil de descris. Poemul scoate în evidență taman acest lucru, în felul acesta universul interiorului poate fi scos la vedere. Amintirile au frumusețea lor când ne gândim la ele într-un anumit mod le asociem mereu cu ceva tainic. Lumea interioară despre care vorbim, ne duce prin asociație la emisfera dreaptă cerebrală, ce se definește prin imaginație, creativitate, pe când lumea exterioară, respectiv emisfera stângă, prin rațiune, civilizație și partea materială a vieții. Acest lucru s-a întâmplat în poemul tău cele două sunt într-o conlucrare perfectă
0
Distincție acordată
Mircea, poezia acesta este o urmasa demna a: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/215028/index.html si merita felicitari si steluta. Are caldura, are story, are cel putin 2 niveluri de interpretare. La prima lectura
m-a teleportat, nu in universul copilariei ci in ultima etapa a tineretii cand lucrurile puteau sa ma induioseze. Venind intro seara de minunata de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada, prin fata masinii, a trecut o catelusa care-si purta in bot puiul mort. La a doua lectura m-a teleportat universul copilariei ideale in care copilul este inconjurat de prieteni vii. Eu- recunosc-, nu am avut prieten decat o gaina nebuna, asa ca nu am o relatie prea buna cu animalutele, dar pot sa empatizez cu personajul din poezia ta-personaj pe care-l vom numi pui de om. Totusi,ceea ce ma retin, acum pe pagina acesta nu este povestea copilului ci povestea omului, care, mai devreme sau mai tarziu se desparte de instincte, simbolizate prin caine si descopera adevaratele valori, sau comunicarea cu oamneii. Cine sunt oamenii? Cei care au depasit universul copilariei si au inceput sa faca diferenta dintre ce este al Cezarului si ce este al lui Dumnezeu. Poate de aceea mama nu avea lacrimi. Mama Sofia stie adevarul.
0
Venind intro seara de de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada, nu Venind intro seara de minunata de iarna acasa, cand tot orasul era minunat pentru ca era acoperit de prima zapada
ma retine, nu ma retin
oamneii, nu oamneii
aceasta, nu acesta
Iertare, scriu de la birou in mare viteza, daca mai sunt si alte greseli le corectezi tu.
0
@adela-settiASAdela Setti
Emoționant text.
Adela
0
@victor-tudoracheVTVictor Tudorache
Este o istorie franta in versuri ce inalta sentimentul deasupra cuvantului.
0
@laura-soltuzuLaura Șoltuzu
Hei Mircea îmi amitești de puiul meu de găină pe care mi l-a împrumutat o vecină când am mers și eu la bunici. Și fată de oraș fiind.., ce știam eu despre puii de găină! L-am văzut pe Chirchi (pentru că așa îl strigam) așa de mic și amărât și mai era și frig în casă. M-am decis să-i pun pernuța electrică la 1, și a murit. Eu cred că m-am simțit mai vinovată decât tine. pt că eu l-am omorât și nu o mașină. :) Ei mi-a făcut plăcere să citesc versurile tale. Pe drumurile Vienei să fii atent..., sunt multe mașini. :(
0
\" A murit Enghidu, prietenul meu care ucise cu mine lei!\". Despărțirile sunt tragice, mai ales cele definitive, mai ales cele de suflete.
0
@oana-roventa-micuOROana Rovența-Micu
Dorul de/din suflet e cutitul.
0
Mai sa fie. Nicioadata nu nu l-am asociat pe Mircea cu Ghilgames, dar, cine stie, poate Viorel are dreptate:)
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
maria
bine ai observat adesea ma trezesc simultan in lumi diferite sa fie asta un privilegiu al artistilor ? :) multzumesc mult de trecere si semn deosebit
carmen
tu comentand aceasta poezie tzi cont si de ultimele postate ele avand asa cum bine zici o legatura directa se nasc una din alta tu ai venit si le-ai \"insemnat\" odata pe toate dintr-un condei :) itzi multzumesc ai grija de batzul fermecat :)

adela victor
va multzumesc pentru cuvintele frumoase

laura
de multe ori cand vrem sa facem binele ne trezim ca am facut raul dar nu te preocupa povestea cu puiutzul nu se pune la judecata ta de apoi ai grija de acum inainte :) asa cum am si eu grija pe starzile vienei:)

viorel
nu m-a intristat atat moartea prietenului meu cat m-a ingrozit descoperirea mortzii asemenea lui ghilgamesh nu am cunoscut linishtea dar cine shtie daca o sa gasesc vreodata greanga aceea si daca n-am s-o uit pe bancheta din spate a vreunui taxi :)

carmen

sa dai ochii cu mine si apoi om vorbi :)))
esti simpatica rau
0
@djamal-mahmoudDMDjamal Mahmoud
Lacrimi prelinse-
întinse peste mormânt
păpădiile.
cu stimă
Djamal
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
ferestrele sufletului tau sunt curate
merci
0