Poezie
nesfârșitele veri
1 min lectură·
Mediu
în vacanțe stăteam acasă pe lângă tata pe lângă cai
uneori îl mai ajutam prin ogradă
alteori îl aduceam acasă de la crâșmă
el mă ținea de mână se legăna ușor și zâmbea
de cele mai multe ori cânta cântece de război
era blând cu noi ca un miel și nefericit ca un rege uzurpat
uneori desenam toată ziua în fața casei
în pământul umed scrijeleam cu un băț
toate desenele mele la urmă semănau cu o răstignire
întotdeauna trecea pe acolo o fetiță cu rochița înflorată
și îmi sștergea cu sandalele ei albe de lac
toate închipuirile mele de peste zi
eu rămâneam cu privirea pe șosetele ei imaculate
genunchii mei erau murdari de pământ
în palmele mele se ascundeau hristoșii
știam că ea este foarte frumoasă
și știam că în biserica ei nu sunt icoane și nici cruci
și mai știam că-mi bătea inima tare când umbra ei mă atingea
și când piciorul ei mic îmi ștergea nervos
toate amintirile golgotei
003102
0