Poezie
amintire
2 min lectură·
Mediu
când eram copii mama spăla hainele cu mâinile
mi-o amintesc și acum în ogradă
aplecată peste covată
cum le storcea și le răsucea
nici un strop de apă nu rămanea în ele
erau puternice mainile mamei
cu mâneca albă își stergea fruntea de sudoare
noi eram mici și nu stiam ce trudește mama
ne ținea curați și îngrijiți
eram nouă copii care mergeam la scoală
mama nu avea mașină de spălat
ea spăla cu mâna în fiecare zi
la noi mereu atârnau hainele la uscat
le mai uda ploaia le usca vântul
dacă intrai în ogradă respirai aer proaspăt
și mirosea a săpun de casă și-a tămâie
mama prietenului meu cel mai bun avea mașină de spălat
dar nu o folosea niciodatată
să nu consume curentul
mama prietenului meu era din cale afară de zgârcită
ea a strâns foarte mulți bani
dar prietenul meu nu a fost niciodată fericit
el statea mai mult pe la noi
uneori mama îi spala și lui cămașa vara când era foarte cald
ne murdăream cățărându-ne in cais
și în prun și în nuc și in vișin
mai târziu tata a cumpărat o mașină de spălat albalux
și mama avea timp să se oprească
să se uite la noi și să râdă
astazi la spălătorie mi-am amintit toate acestea
mi s-a părut că miroase a săpun de casă
și c-o aud pe mama strigându-mă pe nume
afară era o gălăgie ca atunci
023725
0
FD