Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

scrisoare din buzunarul de la piept

2 min lectură·
Mediu
eram aproape copii
nu făceam politică
mergeam mult pe jos
de la cantină ne întorceam flămânzi
adormeam cuminți în biblioteci
cu capul pe cărți de filosofie
la teatre intram pe gratis
profesorii erau blânzi cu noi
niște studenți frumoși și triști eram
atunci am învățat să cioplesc piatra
sărutul îl știam deja de mult
pereții mansardei erau plini cu versuri fugare
și portretele tale toate cu un surâs arhaic
ceaiul îl beam fără zahăr pentru că zahăr nu aveam
în timp ce ascultam rahmaninov tu plângeai
eu priveam pescărușii deasupra orașului
în vacanțe ne despărțeam
eu plecam în orășelul meu de departe
pe atunci încă mai trăiam într-o șatră
tata avea mâinile mari și aspre ca scoarța de stejar
și purta cisme din piele tot anul
mama avea mâinile frumoase cu degete lungi și subțiri
avea călcâiele crăpate și tari ca de piatră
ea umbla desculță toată vara până toamna tărziu
mama era legătura noastră cu pământul
eu îi iubeam pe amandoi deopotrivă
însă mai mult mă găndeam la tine
apoi au venit soldații și ne-au luat pe toți
cu cai cu caini cu viori cu busuioc cu ierburile de leac
și ne au dus ne-au tot dus
toamna n-am mai venit la scoală
și tu m-ai așteptat un anotimp
până când cineva ți-a spus să nu mă mai aștepți
că m-am însurat și-am plecat în lume
cu o căruță albă cu cai albi și plină de flori albe
cu o fată din altă șatră neasemuit de frumoasă
apoi a mai trecut un anotimp sau două
și tu ai început să mă uiți
și tu ai început să mă uiți
0166.346
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
270
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

mircea lacatus. “scrisoare din buzunarul de la piept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/14067591/scrisoare-din-buzunarul-de-la-piept

Comentarii (16)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
ce ție și cu lumea aceasta
cum uită să vadă
și nu mai știe să creadă
în rosturi

ca o candelă
aprinsă la mormânt
gând după gând
pâlpâind
plăpând
blând

bântuind cotloanele umbrelor
lumina-și deschide cărări spre izvoare
nu departe de țărm cu cărare
te găsește pe tine
Sculptorul Pietrelor Mari
dăltuind forma inimii tale
cortul iubirii

ridic prima piatră
cioplită dintr-un munte

"mergeam mult pe jos
de la cantină ne întorceam flămânzi
adormeam cuminți în biblioteci
cu capul pe cărți de filosofie
la teatre intram pe gratis
profesorii erau blânzi cu noi
niște studenți frumoși și triști eram
atunci am învățat să cioplesc piatra"
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
Multumesc!
0
@marin-badeaMBmarin badea
Ar fi fost un poem fabulos, dacă:
1. nu ar fi existat versul 2;
2. s-ar fi insistat pe ideea venirii soldaților și plecare: unde, cum, cum era mama, cum era tata, cum era șatra, cum era cerul, cum era stepa etc. Măcar câteva cuvinte în plus, cât să capete o anumită consistență această rupere.

Așa este doar un poem bun. Tare bun. Dar nu fabulos. Și îmi e tare ciudă!
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
ai dreptate insa poemul ar fi devenit prea lung si riscam sa nu l mai ceteasca nimeni !:)
merci oricum! cat despre al doilea vers intr o versiune viitoare ( carte) am sa l scot !
0
Distincție acordată
@cristina-rusuCRCristina Rusu
..pentru acest poem care dă multe informații cititorului. povestea e captivantă dar și atît de firească. curge ca o apă. mie personal mi-au plăcut momentele simple redate în acest mod atît de firesc.

cu prietenie, bia
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
multumesc!
0
Distincție acordată
tare mult mă bucur să te citesc așa măi mircică. eu cînd umblu la psaltire văd sfinți văd pereți care se ascund în taina celuilalt peretele cel mare

așa și azi de fapt...acum pe seară când prin oglinda asta friguroasă trece șatra numelui meu...și te-am văzut măi frate...și te-am văzut

e ca un șirag de piatră rară...pe care parcă se ascunde sub copitele cailor.....m-a plăcut ce am citit mircea lăcătuș! felicitări!
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
multumesc! ma bucur ca iubesti poezia si vezi sufletul omului dincolo de praf si tină!
0
@serban-georgescuSGserban georgescu
e frumos contrastul asta dintre mainile frumoase cu degete lungi si calcaiele crapate si tari ca piatra - foarte sugestiv
si satra creaza o atmosfera frumoasa
desi, ca cititor, nu m-ai convins ca traiai intr-o satra
mi-ar fi placut sa simt si mirosul de tigan, de transpiratie, de oboseala, de cai, de foc de tabara...
trec tigani pe drum drumu-i plin de fum fumu-i plin de scrum foc ardea...
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
:) multumesc
mai multe despre satra intr o poezie viitoare !
0
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
o mărturisire prezentă venită din trecut și viitor, deopotrivă. O lume interioară pe care o păstrezi neatinsă de toate celelalte (mai puțin frumoase) ale lumii.
Mă bucură reîntoarcerea.
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
merci ! si bine te am regasit sanatoasa!
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
"până când cineva ți-a spus să nu mă mai aștepți
că m-am însurat și-am plecat în lume
cu o căruță albă cu cai albi și plină de flori albe
cu o fată din altă șatră neasemuit de frumoasă
apoi a mai trecut un anotimp sau două
și tu ai început să mă uiți
și tu ai început să mă uiți "

doar acest final contine ceva ce s-ar putea numi "fior" poetic,restul este o "proza" ,o descriere liniara, fara mari noutati,previzibila ,deja auzita,fara un suflu novator,fara un efort creativ (de stil) special pentru a atinge Esenta ...ca si cum autorul "si-a dezmortit" creioanele dar le-a repus imediat la locul lor în sertar ...poezia bine scrisa e ca o fereastra ..aici ea este doar întredeschisa,trebuie continuat
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
trebuie continuat ce ?
0
@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
"fiorul"(din final) din strofa citata ,trebuie "reconstruit" si la început de poem ,"slefuit" altfel ,(la aceeasi tensiune),caci uneori graba ... devine "proza"
0
@mircea-lacatusMLmircea lacatus
Tulai duomnie!
0