Nuta Craciun

va multumesc pentru semnele voastre, pentru seriozitatea cu care cititi, pentru interpretare, pentru analiza si pentru sugestii!
poemul l-am scris relativ repede si nu m-a multumit destul curgerea lui, l-am lasat un pic sa se aseze si am revenit desi s-ar putea sa nu fie nici asta forma finala, nu mai stiu daca e de bine sau de rau sa nu te multumeasca ce scrii, personal ma face doar sa cred ca mereu scriem ca sa ne facem noua insine o placere si doar pe urma ne dorim sa placa si altora... dar ce frumos cand scriitorul si cititorul se intalnesc pe aceeasi lungime de unda!

un text pe care zburda liber imaginatia autorului, e o placere sa simti toate aceste senzatii tandre atat de aproape ca te poti contopi cu ele... ajungi subtil acolo, dincolo de limitele umane, in transcedental, acolo unde ratiunea poate naste povesti atat de credibile, ce par a fi proiectii de lux pentru ochii avizi de mister.

poate cu un titlu mai sugestiv.
povestea omului cenusiu e varianta intristatoare dar intr-o viziune artistica plina de nuante, a omului care se fla in contratimp cu epoca in care traieste (zic), a omului care traieste marginalizat desi sub acelasi "albastru" comun, care-si traieste "zilele sticloase" (mi-a placut sintagma), fara sa faca efortul de a descoperi si de a da sensuri lucrurilor...
poemul trece pragul mimetismului pentru ca are forta, discursul poetic gaseste pretexte pentru a depasi cumva plafonarea, prin sugestia subtila din final care face posibila interpretarea pe alt portativ: "și totuși
atunci când luna plesnește
din crăpături curge roșul poftei de viață..."
desi versul final clatina cumva aceasta credinta, poemul transmite prin fluenta lui lipsita de artificii, o stare de vie respiratie "fără tușe șovăielnice".

mie mi-a placut detasarea cu care se face actul scrierii, acest ludic care nu vrea sa demonstreze neaparat ceva, canta doar un cantec vegetal despre o femeie singura... asa vad eu "femeia-copac", o femeie legata prin radacini de ceva de care nu se poate smulge: "îmi simt picioarele afundându-se până în miezul pământului", o femeie a carei rutina doare: "timpul mușcă din mine" si care se rezuma la a privi spectacolele de gala ale naturii ...

interesanta perspectiva ta de a vedea lucruri de dincolo de palpabil, scrise dupa o regula proprie a bunului plac, sfidand parca logici care nu au corespondent in realitate. jurnal sau poezie, imi place cum curge textul, se simte nevoia de povestire nu neaparat de literatura, dar lucrezi cu substanta umana, nu se aude zgomotul uneltelor de lucru, de aici poate apropierea de cititor.
as renunta la versul 3 din prima strofa.

destinul e orb, iubirea e oarba, sau doar noi sunte orbi, totul poate fi confuz uneori in mintea noastra, important este sa nu lasam confuzia sa ne copleseasca, sa o asternem mai bine pe hartie in cuvintele care ne tin sufletul in palme la aceea ora... de fapt, tot oarbe si ele.
multumesc Razvan, de semn si de comentariul!

frumos periplu prin poemele poetului, totul se dezvaluie concentric avanc ca punct de pornire melancolia, apoi penduleaza intre polul singuratatii si cel al echilibrului.
Felicitari Otilia Ardeleanu, felicitari Marin Badea!

E o revistă elevată, cu un cuprins bogat, texte de calitate si apare in conditii grafice deosebite... si e tare bine ca o putem citi si on-line!
felicitari, ganduri bune, inspiratie si spor!

nu stiu daca o sa fie 1001 de poeme dar chiar ma gandesc la o carticica cu poeme de dragoste :) iti multumesc de comentariul si de semnul tau luminos!

multumesc Otilia de semn si de sfat ... il adopt! :) si te rog, "indrazneste" de cate ori ai timp, imi prind bine parerile si sfaturile atunci cand ele sunt facute cu bune intentii ...de fapt poezia traieste prin cititori si trebuie sa fim interesati de cum e ea perceputa... multumesc ochiului tau atent de bun cititor si de bun poet!
salutari, spor la scris si sa ne citim cu bine!

ma bucur c-a ajuns cartea ... si ca v-a placut! :)

va citesc cu placere si interes, m-am cramponat insa un pic de "urnati-ma" si de aceea poate, dincolo de reverberatia pe care mi-au transmis-o cuvintele poemului, nu am gasit firul de paing pe care sa pot merge intins... :)

... gandindu-ma la flacara unei brichete luminind pe dinauntru :)
de fapt poemul conduce bine un gand senin intr-o deplina singuratate... desi parca tot putin paradoxal suna si aceasta singuratate "deplina", cand orasul iti este aproape :)

mi-a placut poemul acesta cu erotismul lui atat de fin dozat, servit in portii mici, versurile vibreaza intre spus si nespus; acel "neata", acel "sarut moldovenesc" ( nu stiu ce are special sau particular un sarut moldovenesc)cert este ca impreuna reusesc sa creeze o atmosfera familiara, la care cititorul poate rezona cu multa usurinta. poate duce a rutina dar versul "zambesti usurata" arata ca iti prieste rutina aceasta, chiar daca undeva adanc in tine mai pastrezi o nostalgie poate neidentificata indeajuns din exterior ... am ramas cu o senzatie placuta in care cotidianul e luminos in ciuda singuratatii dinlauntru, sau poate a singuratatii in doi, asumata!
luminez poemul ca sa se incalzeasca si altii la lumina lui!

Ioan Barb, multumesc de semn si de cuvinte! da, cred ca a fost o lansare frumoasa, te-am asteptat si pe tine pana in ultima clipa... :)

domnul Norea, va multumesc mult pentru asa cuvinte frumoase, aceleasi urari vi le intorc, cu drag si pretuire!

eu va multumesc domnul Garda, pentru tot dar mai ales pentru cum stiti sa ma emotionati cu surprizele dumneavoastra... cartea e pe drum, imi pare rau ca nu am avut inspiratia sa o dau prietenului nostru Ioan Toderascu sa v-o aduca.. prezentarea cartii, recunosc ca ... parca a fost prea frumoasa, pot doar sa ma straduiesc sa urc la inaltimea cuvintelor frumoase pe care le-a spus Pal Blaj despre scrisul meu... partea cu "nu se stie", poate mi-o explicati cumva pe chatul de pe Facebook :) toate cele bune!

Adrian, iti multumesc pentru felicitari si pentru sustinere, esti printre cei care ai avut mereu cate ceva de spus despre scrisul meu... recunoscatoare si cu pretuire si apreciere pentru cuvantul tau scris!

domnul Teodor Dume, multumesc pentru partasia la bucuria mea... despre carte, v-o trimit cu placere! toate cele bune!

da, George Pasa, am lucrat la carte vreo 8 ani si mereu am avut senzatia ca inca mai pot schimba multe... titlul a venit mai usor, s-a pus singur, daca e de bine sau de rau, vom mai vedea :) multumesc de semnul tau luminos!
Costin, tare multumesc! sa fie cat mai multi pasi si mai siguri pentru toata lumea, succes si tie!
multumesc Florian, se scriu strainatatile in noi, se scriu singure... trebuie doar sa lasam mana sa alunece pana devine aripa...
Otilia, mereu atenta la ceilalti cum te stiu dintotdeauna, iti multumesc si iti doresc si eu succes deplin in toate proiectele tale viitoare!!

ca reactionezi bine doar la laude, "draga" Dorina, daca cineva vine si-ti spune altceva te crispezi si nu stiu daca e cea mai nimerita atitudine.
si mie nu trebuie sa-mi explici nimic, ai facut-o atunci cand ai scris, iar eu ti-am spus parerea mea sincera...iar poemul acesta nu mi-a dat nicidecum o stare de "repulsie" asa cum o spui tu pe ton malitios, si nici nu consider ca mi-am pierdut timpul, expresie ce iar o folosesti tu in loc sa tragi concluzii din ceea ce ti se spune... "no, fiecare are modul lui de expresiune" vorba ta.

textul nu e de tot rau dar parca sunt prea multe lamentari in lant... si nu ca ar fi neaparat ceva rau daca asta ar putea aduce vreun plus poeziei, dar parca o sufoca, o sileste sa stea lipita de "chinurile tale".
nu am inteles cum e sa astepti "un gand fara gand"... iar imaginea cu distanta dintre tine si oameni suna cam prea prafuit:
"nu spun că nu le pot vorbi
și nici să-i privesc în ochi nu pot
pentru că am glasul prins în pământ
pentru că după toate abandonările
drumurile năucesc pașii..."
... dar mi-a placut, desi printr-o prea mare abundenta de "si"-uri, ideea cu umbra care se tine de tine si de chinurile tale.
cu ganduri bune

ai surprins atat de frumos toate frustrarile unei zile, iar ceasul asta atat de pasiv si egoist de parca tristetea lui ar putea fi nmai mare decat a noastra :)
multumesc de trecere si de semn, salutari si numai bine!

scuza-mi botezul... in general verific inainte sa trimit dar astazi mi-a luat-o graba inainte :)