cântec orb de iubire

Destinul ce și-a pierdut privirea care ilumina calea vieții orbecăind înspre viitor, s-a travestit într-un cerșetor orb care nu vede decât cerul ascuns înlăuntrul lui, iar reminiscențele lui sunt strânse într-o întâmplare de a ființa în hazard, echivoc și imprevizibil, iar cuvintele rostite de cerșetorul orb sunt afectate de cecitate și sunt prinse în plasa de fluturi, pentru a fi donate muțeniei vieții.
O poezie care a rupt lanțurile dogmatice și care își caută printre cuvinte libertatea confuză.

destinul e orb, iubirea e oarba, sau doar noi sunte orbi, totul poate fi confuz uneori in mintea noastra, important este sa nu lasam confuzia sa ne copleseasca, sa o asternem mai bine pe hartie in cuvintele care ne tin sufletul in palme la aceea ora... de fapt, tot oarbe si ele.
multumesc Razvan, de semn si de comentariul!