ție

cîteodată aș vrea să mai am de trăit doar cîteva zile și astfel eliberat de rușinea de mîine să-ți vorbesc fără teamă fără teamă că îmi vei spune: nu sunt ceea ce cauți tu cauți un bun creștin care nu bea nu fumează trăiește corect ca un funcționar ce calculează impozite care se roagă-mpreună cu tine care știe să schimbe uleiul la noul seat ți-aș putea spune că zîmbetul tău e o hostie îmbibată cu benzedrină că atunci cînd respiri sînii tăi saltă ușor ca două clopote ce vestesc timpul de rugăciune în lhasa că nu obișnuiesc să mă rog în comun pentru că dacă oamenii s-au unit nici moartea nici dumnezeu nu au dreptul să îi despartă se vor găsi teologi care să spună că nu-i vorba de viața asta dar pentru mine nu prea contează că-i pe pămînt trecătoare ori dincolo veșnică tot viață se cheamă ceea ce sunt nu ține de foame și nici nu te încălzește pentru asta te saturi c-o pîine te învelești cu pămînt ceea ce sunt te face vie ca lumina ce pătrunde prin sidef și irizează o perlă