santinela de sare*

zi potrivită pentru călcat haine ușor netezești gulerul unei cămăși îți vine să spui profetic ești ceea ce calci la fel de ușor eliberezi aburul și-ți pare că-i respirația ta într-un sfîrșit înghețat de februarie dacă n-ar fi vecinii i-ai înjura pe cei vii: lua-v-ar dracu de travestiți cît e lumină robotiți ca și cum numai dragostea voastră ar exista pe pămînt în întuneric lăsați capul în pernă și vă aduceți aminte că aveți stern puneți pe el mîinile ca și cum ați accepta premii de excelență apoi vă întoarceți pe-o parte pe alta pînă cînd vi se pare că semănați cu un mort cît se poate de glossy și iată moartea că vine cum zicea perța* trăgînd după ea o lighioană verzuie la ce-mi folosește să te iubesc dacă în lumea de dincolo nu voi mai ști cine ești? înclin să cred tot mai mult că nevasta lui lot nu s-a prefăcut de-adevăratelea în stîlp de sare doar a încremenit de durere așa cum facem toți cînd ne oprim și ne ajunge din urmă trecutul