mi-a placut poemul, frumoasa imaginea cu intrebarile care cresc pana ne depasesc, e aici o joaca frumoasa a imaginatiei; in bobul de strugure strivit vad cumva daruirea de sine a poetului pana la sacrificiu, ceea ce e de admirat intr-o lume care e obisnuita sa "construiasca" fara pic de daruire... poate fara primul vers (zic).