NCNuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
Orastie - Hunedoara
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Îmi plac toate cuvintele și toate imaginile acestui poem, simt acea abilitate de a crea imagini cu sensuri profunde, e ca o explozie care absoarbe conştiinţa celui care citește. Simt o durere care tinde către recuperarea unei ordini interioare ce pare că şi-a pierdut locul şi timpul, o melancolie adâncă din care crește o liniște albă. Semn de lumină de la mine să se vadă de departe!
Aș renunța la acel ”lăsat” din versul al doilea.
Aș renunța la acel ”lăsat” din versul al doilea.
Pe textul:
„pripas, numele meu" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextAmintirile fac parte din noi chiar dacă închidem ochii, nu îmi pare desul de plauzibilă imaginea. Textul mie îmi pare cam dezlânat, ideea este dar e diluată fără să aducă nimic inedit. Simt acea perspectivă lirică cu intrări şi ieşiri provizorii dintr-un labirint vegetal numit existenţă, dar practic parcă se realizează prea puțin. ”cu asta te las pe mâna sorții,
și soarta ta n-o să mai depindă vreodată de mine.” cel puțin fără acea conjucție de legătură. Deși dacă titlul e ”requiem”, lăsatul pe mâna sorții nu își mai are rost pentru că soarta s-a scris ”morții trebuie lăsați în pace.” Chiar așa!
De ivitat exprimări de genul ”corpul ăsta”.
și soarta ta n-o să mai depindă vreodată de mine.” cel puțin fără acea conjucție de legătură. Deși dacă titlul e ”requiem”, lăsatul pe mâna sorții nu își mai are rost pentru că soarta s-a scris ”morții trebuie lăsați în pace.” Chiar așa!
De ivitat exprimări de genul ”corpul ăsta”.
Pe textul:
„requiem " de Balan Simona
0 suflu
Contextdragă Maria, pentru respectul pe care l-ai acordat mereu cuvintelor mele scrise, pentru profunda ta analiză și pentru cât de frumos îmi primești și îmi simți stările. Cel mai frumos cadou azi, de ziua mea, au fost aceste cuvinte pe care le simt venind dintr-o sensibilitate vecină cu a mea, mi le așez pe suflet și tac. Cuvintele mele și-au primit stropul de tandrețe și înțelegere.
Primește respectul și prețuirea!
Primește respectul și prețuirea!
Pe textul:
„ un teritoriu cu obiecte fragile" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextdeși iubesc Literele...
Nu am făcut altceva decât să vă raspund la întrebare, și am încercat să o fac cu respect.
Nu simt nevoia să mă adresez nimănui.
În rest, să ne auzim cu bine și fără încrâncenare.
Nu am făcut altceva decât să vă raspund la întrebare, și am încercat să o fac cu respect.
Nu simt nevoia să mă adresez nimănui.
În rest, să ne auzim cu bine și fără încrâncenare.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextSă le rescriu folosind punctuația? Încercam să explic că îmi rezultă un pic cam dificil. Folosesc corect punctuația când e vorba de orice alt text scris, chiar și în poezii uneori, dar scriu de obicei fără litere mari.
Sincer, nu mi s-a reproșat acest luru până acum.
Nu încerc să schimb lumea nici să redefinesc arta, doar mă învârtesc în jurul unor întrebări care mă ajută să trăiesc în prezent și scriu așa cum mă pricep.
Nu vreau să sfidez pe nimeni, vă asigur.
De corectat însă, pot corecta. Trebuie doar să simt că asta e înspre binele poeziei.
Sincer, nu mi s-a reproșat acest luru până acum.
Nu încerc să schimb lumea nici să redefinesc arta, doar mă învârtesc în jurul unor întrebări care mă ajută să trăiesc în prezent și scriu așa cum mă pricep.
Nu vreau să sfidez pe nimeni, vă asigur.
De corectat însă, pot corecta. Trebuie doar să simt că asta e înspre binele poeziei.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextAici este Agonia. Sunt de mulți ani aici și nu uit lurul ăsta. Nu, nu e Facebook.
E un site literar care se respectă.
Dar eu sunt stăpâna cuvintelor mele și nu vreau nici să sfidez nici să ignor limba română, cel puțin nu mi s-a reproșat niciodată până acum așa ceva. Cred că cel mai periculos lucru în poezie este să crezi că cel mai bun mod de a scrie îți aparține, că tu ești deținătorul formulei perfecte de scriere. Eu lupt să nu cad în prăpastia asta.
Și da, scriu ca și în propria mea carte.
E un site literar care se respectă.
Dar eu sunt stăpâna cuvintelor mele și nu vreau nici să sfidez nici să ignor limba română, cel puțin nu mi s-a reproșat niciodată până acum așa ceva. Cred că cel mai periculos lucru în poezie este să crezi că cel mai bun mod de a scrie îți aparține, că tu ești deținătorul formulei perfecte de scriere. Eu lupt să nu cad în prăpastia asta.
Și da, scriu ca și în propria mea carte.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextși semnele de punctuație. Încoresetează. Îți impun unde să respiri, unde să te oprești, când sensurile pot curge unele din altele nestingherite, liber.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextvă respect credința, coincide cu a mea.
Simt că o explicație, mai ales la o poezie, deși poate ar fi necesară, e cumva superfluă. Recunosc, niciodată nu mi-a plăcut, mai exact nu am putut folosi destul de bine, literele mari în poezie. Am impresia că ele impun, limitează, dirijează cumva cum ar trebui citit textul. Și asta mie îmi crează o stare incomodă, pentru că mi-ar plăcea ca cititorul, ca și mine de altfel, să se poată opri unde dorește, să poată respira în ritmul lui, nu în ritmul impus de mine.
Simt că o explicație, mai ales la o poezie, deși poate ar fi necesară, e cumva superfluă. Recunosc, niciodată nu mi-a plăcut, mai exact nu am putut folosi destul de bine, literele mari în poezie. Am impresia că ele impun, limitează, dirijează cumva cum ar trebui citit textul. Și asta mie îmi crează o stare incomodă, pentru că mi-ar plăcea ca cititorul, ca și mine de altfel, să se poată opri unde dorește, să poată respira în ritmul lui, nu în ritmul impus de mine.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextdar nu, nu cred ca au dreptate!! Să tacă și să asculte de stăpân! :)
Eu așa scriu din ... interior, dar știu că întotdeauna de pe margine se vede altfel.
Eu așa scriu din ... interior, dar știu că întotdeauna de pe margine se vede altfel.
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextși de la mine, mulțumesc de treceri și de semne, mă ajută.
Cât despre ”străluciri”, nu urmăresc stălucirea, pentru mine poezia e un
exercițiu, uneori scriu ca să îmi pun de acord, lumea dinlăuntru
cu cea din afară.
Toate cele bune!
Cât despre ”străluciri”, nu urmăresc stălucirea, pentru mine poezia e un
exercițiu, uneori scriu ca să îmi pun de acord, lumea dinlăuntru
cu cea din afară.
Toate cele bune!
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contexte de neiertat ”și”-ul acela, l-am redus la tăcere. :) Conjuncțiile astea încă
nu mă lasă de tot liberă.
În rest așa văd și simt textul, asta e starea despre care am vrut să scriu.
Dar bineînțeles că se poate scrie și altfel.
Mulțumesc de semn!
nu mă lasă de tot liberă.
În rest așa văd și simt textul, asta e starea despre care am vrut să scriu.
Dar bineînțeles că se poate scrie și altfel.
Mulțumesc de semn!
Pe textul:
„poate nu voi cunoaște niciodată taina" de Nuta Craciun
0 suflu
Contextmulțumesc cu bucurie pentru trecerile tale dar mai ales pentru cum îmi simți trăirile și mi le tălmăcești.
Prețuire!
Prețuire!
Pe textul:
„ploaia nu are stil " de Nuta Craciun
0 suflu
Contextda, așa este, mereu uităm că nu suntem singuri.
Eu îți mulțumesc pentru semnul tău care mi-a încălzit lacrima de pe umăr.
Eu îți mulțumesc pentru semnul tău care mi-a încălzit lacrima de pe umăr.
Pe textul:
„când nimeni nu mă vede " de Nuta Craciun
0 suflu
Contextmă bucur și îți mulțumesc pentru cum mă citești și cum mă înțelegi.
Seneca spune că ”cine învață să moară, nu știe să mai fie rob.”
Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera o stare internă,
iar a învăța să mori e doar o acceptare a ceea ce nu poate fi întors
și o împăcare cu soarta ta de muritor, unde cerul are o importanță vitală în viziune biblică, la fel și clopotul și Golgotele personale.
Totul ține să ne amintească rolul nostru de ”simplă trecere” pe acest pământ, cu iarba de mână, ca singur veșmânt care ne va acoperi cândva trupul lăsat mărturie a trecerii.
Recunoscătoare semnelor tale!
Seneca spune că ”cine învață să moară, nu știe să mai fie rob.”
Se pare că există mereu în noi nevoia de a elibera o stare internă,
iar a învăța să mori e doar o acceptare a ceea ce nu poate fi întors
și o împăcare cu soarta ta de muritor, unde cerul are o importanță vitală în viziune biblică, la fel și clopotul și Golgotele personale.
Totul ține să ne amintească rolul nostru de ”simplă trecere” pe acest pământ, cu iarba de mână, ca singur veșmânt care ne va acoperi cândva trupul lăsat mărturie a trecerii.
Recunoscătoare semnelor tale!
Pe textul:
„când nimeni nu mă vede " de Nuta Craciun
0 suflu
Contexte ”trăiește”, acolo, desigur... și ”înlăuntrul”
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
0 suflu
Contexte o istorie personală care doare și bucură în același timp.
Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori.
Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie.
Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan!
Picturile negre ale lui Goya ne amintesc că incă suntem vii, cu toți pseudo-monștri noștri interiori sau exteriori.
Dar trecutul vine de multe ori și ne salvează, acolo trăiește o inocență a noastră nedisimulată. Recunosc că mi se întâmplă des să accesez cu emoție amintirile cu tot ce au ele frumos sau dureros, pentru că știu că de acolo vine totul atât de firesc și nu trebuie decât să îmi las mâna să scrie.
Mulțumesc mult pentru semnele de încredere, Dragoș Vișan!
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextMărul acela copt vine dintr-o poveste reală care trăește și astăzi în lăuntrul meu ...
că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie?
Mulțumesc mult de semn și de lumină!
că ce-ar fi amintirile dacă nu ne-am încălzi mereu la lumina lor și nu le-am scrie?
Mulțumesc mult de semn și de lumină!
Pe textul:
„acest curcubeu alb-negru" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextE ceva aici care mă atrage. Probabil misterul, faptul că lucrurile rămân suspendate într-o lume fără margini, mă plimbă deasupra unei realități palpabile, într-o lume onirică în care se caută un punct de sprijin.
Pe textul:
„Confesiunile firului de iarbă" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextDacă citești în cheie simbolică nu te intereseaza neapărat veridicul ci forța imaginilor, ceea ce îți transmit ele. Iar eu aici simt o prelungire a simțirii mele împletită cu imaginile unui poem care mi se așază atât de frumos pe gânduri, că nu ai cum ”să nu simți dragostea lumii,”și să nu se ”nască în tine răscolitor acel dor”.
Dureroasă prin realismul ei tragic, imaginea de final: ”am pus, în locul lor,/ o lume de sticlă /și peste toate,/stăpân,/ un om gol”, m-a dus cu gândul la lumea rece și goală pe care o vedem, o recunoaștem dar o urmăm, din neputință sau poate dintr-o acceptare automată ca multe din actele noastre de viețuire.
Lumină dorului care încă se naște atât de duios în noi!
Dureroasă prin realismul ei tragic, imaginea de final: ”am pus, în locul lor,/ o lume de sticlă /și peste toate,/stăpân,/ un om gol”, m-a dus cu gândul la lumea rece și goală pe care o vedem, o recunoaștem dar o urmăm, din neputință sau poate dintr-o acceptare automată ca multe din actele noastre de viețuire.
Lumină dorului care încă se naște atât de duios în noi!
Pe textul:
„omul fără dor" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextCând putem muta ruga din suflet în cuvinte, atunci în sufletul nostru se întâmplă
cu adevărat, o pace! A ajuns la tine și mă bucur!
Mulțumesc de prezența și sensibilitatea ta!
cu adevărat, o pace! A ajuns la tine și mă bucur!
Mulțumesc de prezența și sensibilitatea ta!
Pe textul:
„tăcând pe cuvinte " de Nuta Craciun
0 suflu
Context