Poezie
un punct de sprijin
cântare nouă pe două voci
2 min lectură·
Mediu
ochiul aproape gol
caută
un punct de sprijin,
pentru toate amărăciunile//
cu efect de domino,
răsfrânte
pe faldurile nopții.
șerpuiri prin
trecătoarele surghiunuri ale
mirărilor;//
luna-martorul
metamorfozelor monstruoaselor
intentii,
în mersul ei hipnotic
printre tenebre,
aprinde candelele.
filme de groază
proiectate pe creneluri de vis
au strălucirea smaraldului.
separare la căderea
din rangurile domnești:
între eu și ei, o prăpastie.
harpiile veșnic flămânde
despart înavuțitul de
sărăcit.
vlăguirile din pulberi de oase,
risipesc
destrămările din avidele zgârcenii.//
departe de
coroanele din aur ornate cu
pietre de
alexandrit și tanzanit,
ploaia aduce aproape de noi
tăcerea delicată a
lăcrămioarelor.
ceasuri,
trepte din piatră pe banda-mobius,
transformă
clipele trăite în contactele
viitoarelor întâmplări.//
flash-urile luminoase ale proorocirilor
adumbresc
ridurile cățărătoare
ale prezentului.
de pe această muchie
poliedrală,
se zărește cum
păianjenul roșu-
comuflat în faldurile ceții,
caută cu-nverșunare
semnul lui Iona.//
privirile-din spatele perdelelor,
intransigente,
citesc intenția.
și-n realitatea augmentată,
frumușică.
ferchezuită și diversificată,
ne trezim
că avem trei picioare,
încă două mâini, de rezervă,
un cloud pentru memorii
implantat în cerebel//
nimeni
nu ne mai tulbură apele...
unul după altul,
zarafi vicleni
fac slalom printre
paginile unei mucegăite agende.//
cioara ciugulește
ce poate;
omul înfricoșat și ademenit
cu bunăstarea,
halește tot.
desfășurări polifonice,
într-un limbaj al iubirii,//
câteva fire de busuioc și
rozmarin,
ne dezmorțesc simțurile,
și ne îmbie
să ne întâlnim la o cană cu ceai,
sub lumina blajină a
prieteniei.
031.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 82
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “un punct de sprijin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/14170744/un-punct-de-sprijinComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AIPiesele acestui puzzle liric își au obârșia în câteva fotografii de pe pinterest.
Nici eu nu știam unde va duce acest val poetic. Aceste vremuri, tulburi în care trăim, afectează voința, amorțește sufletul.
Depinde de noi cum găsim punctul de sprijin, colacul de salvare.
Nuța, mulțumesc frumos pentru comentariu, sugestie, ajutor.
Toate cele bune!
Nici eu nu știam unde va duce acest val poetic. Aceste vremuri, tulburi în care trăim, afectează voința, amorțește sufletul.
Depinde de noi cum găsim punctul de sprijin, colacul de salvare.
Nuța, mulțumesc frumos pentru comentariu, sugestie, ajutor.
Toate cele bune!
0
AI"amorțesc sufletul"- scuze.
0
Se simte un clocot al vieții în care Eu-l caută un punct de sprijin.
Parcă aș fi așteptat o încheiere mai îndrăzneață, fără nota aceea dulce din final dar pe total e un poem bine condus.