deschid fereastra

cotidiană, un flash pe o stare de fapt care te ajută să plutești cumva deasupra unei situații de criză. Îmi place prin pragmatismul ei, prin sinceritatea ei necenzurată care taie un drum vertical în pereții zilei.
E atuul unei poezii reale, fără înflorituri inutile un exercițiu zilnic de adaptare la viață.

draga mea, mă bucur că ți-a plăcut discursul meu, da, sinceritatea și firescul sunt două din atributele textelor mele, mă bucur să ajungă la poeți cum ești!
mulțumesc!

prea mult, strigătul devine obișnuința, apocalipsa anunțată clipă de clipă devine pâinea cea de toate zilele mestecată mecanic doar pentru supraviețuire. Nimeni nu are puterea să se-nfricoșeze la nesfârșit! Golirea de sens a tuturor crizelor este forma de manifestare a instinctelor de conservare, primordiale viețuirii!
Ai tu un ce al tău care schimbă centrul de greutate al lucrurilor aparent banale, o tușă a ta care pune filtru de ritual mistic atingerilor ușoare ale vieții, Otilia!
Aprecieri!

Textul este foarte fain, mai ales acolo când ajungi la rock and roll... :)
Am citit bucuros de lectură!

Maria, ca totdeauna, foarte aproape de ceea ce scriu, iar pentru asta, un mare mulțumesc.
Emilian, mă bucură lectura și empatia. Mulțumesc.