probabil că

Dar ce, nu mai putem să scriem „brazdă”, „gazdă”, „pendulă”, „cagulă”, „nulă”, „celulă” etc.? Glumesc, desigur.

e un experiment sociolgic, altfel nu-mi explic
mai bine scrii despre orice, dar asumat și artistic, decât așa ceva
păcat de final
“…am văzut destule te-am dorit ca pe
metafora cea mai
surprinzătoare ziua de azi
mi te-a adus în carne și
oase arheologic suntem de când lumea
eu o poetă cu desuul cuvântului
tu unicul drum spre a prinde cuvântul
într-o plasă de fluturi”

începutul nu are nimic poetic.

parcă aș sta la taclale cu o prietenă bună și eu aș spune:
- știi ce-mi place la Geta? are o vulgaritatea aia de maidan, dar nu-i proastă deloc.
la care, prietena mea, iritată îmi spune:
“dacă aș scrie de zdă și ulă
aș fi cea mai bifată în toate locurile
știu și eu să vorbesc urât fii pe pace
nu asta e menirea mea am stat ore în șir
pe dicționar ca pe cel mai vast continent”
- și!? i-aș răspunde. eu ziceam de Geta. La tine îmi place că nu ești ca Geta.

iubirii / a celui iubit:

„tu unicul drum spre a prinde cuvântul
într-o plasă de fluturi”

Ar fi un micropoem reușit.
Seară frumoasă!

din grabă a scăpat un „a” în primul rând.

Tego, bine că nu ești Geta, oricum e plin peisajul poetic de expresii fruste, și fără a fi pudibundă, nu văd ce ar câștiga poezia din astfel de expresii. Definirile și autodefinirile hotărăsc vibrația celui pe care-l vrem locui. De la alb la negru, paleta e infinită, precum și combinațiile respirării... Tu unicul desenezi universul conform propriilor alegeri! Și a dorii sau nu încoronările iluzorii - ține tot de alegerea nuanței locuirii tale!
Delicat dar ferm ți-ai sculptat în piatră codul viețuirii.

apreciez părerile, apropierile, distanțările, interpretările, cugetările... mă bucur pentru fiecare cuvânt în parte, pentru că provocările mele scrise pe aici cam asta vor, să scoată criticul din voi, bun-rău, contează că existăm și facem front comun în scris!

Cu reciprocitate,

Mulțumesc!