Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

(pe)trecere

1 min lectură·
Mediu
corp lângă corp, lângă corp, cu atât de multă înstrăinare, cu atâtea priviri aruncate spre cer - sulițe care apoi se înfig cu lăcomie-n umerii lați, umeri căzuți, pe nisipuri mișcătoare. nu sunt chipuri zâmbitoare, ci doar rânjete pe drumul lung către o casă cu porți de sticlă, închise - să bați nici nu-i rost; poți doar să te joci cu dulăii supraponderali care, nu se mai sinchisesc să prindă vreo umbră. un drum lung, către un bal mascat, chiar în mijlocul urbei, într-un sens giratoriu unde s-au prins în horă primii și ultimii plătitori de cuvinte mute; doar la mijloc un cimpoier și, prins de frenezie, un țambalist. pe-arcuș de vioară se strâng rânjetele.
01847
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
115
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “(pe)trecere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/jurnal/14170715/petrecere

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nuta-craciunNCNuta Craciun
Citești și intri în poezie ca într-un bal mascat, îți pui și tu masca, te prinzi în horă și te rotești hohotind în sens giratoriu. Poți doar să mergi înainte pe drumul ei lung și să plătești și tu tribut cuvintelor sonore, cele mute doar ascultă și rânjesc ironic …
Îmi place, pare un joc al înstrăinării de noi, de parcă poetul şi-a adaptat sistemul de gândire şi meditaţie, la întâmplările paradoxale ale acestei lumi.
0