Nincu Mircea

Þi-am adus cele mai frumoase flori Ale anotimpului în care ele înfloresc. Nu le-am cules. Doar le-am primit. Le-am pus în vaze și le-am sfințit. Þi-am adus cele mai frumoase flori. Erau

Lucrurile mari se fac cu sacrificii mari, lucrurile mici se fac cu sacrificii mici, iar lucrurile care nu se fac, nu au nevoie de sacrificii. În acest context, este aproape de neînțeles cum omul

Mama mea nu era o vizionară. Trăia între două lumi: cea prezentă, în care credea cu sinceritate, lume care o mințea cu dezinvoltură, și cea care o descoperea prin prisma unor persoane ce rămăseseră

Chemarea pe care o adresează Hristos oamenilor este una dificilă. Acesta este și motivul pentru care, de-a lungul timpului, valențele ei au variat în funcție de context. Cu toate acestea, Părinții și

O, mamă, m-ai pierdut! În fotografii nu mă mai porți. Sunt mort pentru tine și-atât. Mai mult nu știi ce am fost. O, mamă, nu mă mai cunoști! Privești fotografia copilăriei mele, Dar azi,

În război primul dintre valorile și principiile pe care Dumnezeu le-a sădit în om și pe care acesta îl pierde este adevărul. În acest sens, în contextul celui dintâi act creator, Adam, este sâmburul

Nici o luptă nu o duci cu adversarul cu care te lupți, ci cu argumentele lui, cu contextul în care acesta te provoacă la luptă, cu interesele sale și cu tot ceea ce tu nu ai asimilat în timp ce el a

Înțelegerea libertății și existența preștiinței divine o pot compara cu legea gravitației, în sensul că dacă l-am compara pe Newton cu Dumnezeu și gândirea acestui fizician cu gândirea divinității,

Ana, suntem influențați doar ceea ce vrem să ne influențeze. Nu depinde de ce vine spre noi, ci de ceea ce permitem noi să ne condiționeze. E un fel de compromis și negociere. Că Viața este bună ori

În a doua duminică din Postul Mare, Biserica a rânduit să ne amintească de purtarea de grijă pe care Dumnezeu o săvârșește continuu pentru om și ne arată că izvorul care adapă setea sufletului

Bună ziua, domnule poet! Bună ziua, îți spun, numai din priviri, Căci niciodată nu o să-ți vorbesc. Te privesc atent Cum ți-au crescut pletele peste câmpii Întâmplător alb-aurii… Ochii

„Necurat, necurat!„ aud pe strada pietruită strigând. Trec greoi zece leproși în urma lor umbra târând. Fără de voie un lob de ureche și un deget vinețiu cade. Merg înainte. Nu simt decât focul ce

Părinte, săraca de ea, a murit într-o rochicioară veche, subțire, aia în care zăcea. Tot așa o s-o găsească și pe lumea ailaltă. Eu i-am zis lu mă-sa, soru-mea: „Schimb-o fată de rochia în

urmăresc întregul ca și cum nu ar putea fi împărțit și, ridicându-mi degetul, pentru a nu-l denatura, unde pulsează ca adânc din care se risipește, ca pe petala care înflorește așteptând să

Pentru a scrie poezie este absolut necesar să înțelegem că există tot atâtea moduri de crea poetic, pe de o parte, pe câte moduri există de a simți lumea în care trăim și, pe de altă parte, de a

De-aș mai avea o singură clipă de trăit, Acolo unde m-am născut când am murit, Dincolo de ceea ce a rămas infinit Și ar trebui să fie un nesfârșit, Aș alege să fiu zbor petalei. Să fiu

Mă silesc cuvintele singure să le las să se rostească. Îmi spun că nu au nevoie de limbă și de nimeni Care altfel decât voiesc să le articuleze. Le ascult, dar le stau în umbra primelor

Rupeți-vă frunzele de pe mâini și lăsați-le să cadă-n morminte. Nu vor răsări din ele nici flori, nici cruci, nici altare sfințite. Lăsați-le să zboare în plutiri nesfârșite!… Nu, nu vă

Marlena era o fată frumoasă pe când eu eram copil. Era mai copil decât mine, chiar dacă era mai blondă și mai înaltă. Cu privirea cucerea numai bărbații. Pentru noi, copiii, sânii ei erau moi și

Partea din spate a dinozaurului Sta ascunsă din pleistocen în cariera de piatră. A fost nevoie să trec pe acolo Ca și cum m-aș fi plimbat prin lumea cealaltă, Pentru a îi privi oasele ce sunt