Poezie
Dialog
1 min lectură·
Mediu
Nu te-apropia.
Că rana nu-i de carne,
ci de lumină legată-n lut.
Degetul nu e deget,
e umbră chemată,
e semn pus pe aer
cu nume de om.
Sângele nu curge,
ci stă.
Stă în cuvânt
și nu se lasă atins.
Lumina trece,
iar eu rămân sub ea,
ca urma pe pământ
după foc.
Cine m-a zugrăvit
din linii și suflare,
cine mi-a pus inimă
din semn și așteptare?
Nu mă atinge.
Că ce vezi nu sunt eu,
ci chipul meu strigat
dintr-o altă lume.
00100
0