Poezie
Lacăt
1 min lectură·
Mediu
Pâinea feliată
Pe care o cumpăr
E scufundată în interiorul
Pungii sigilat cu clemă.
Un pește în apă, o pasăre în cer,
O floare în lumină ori o stea
Sau în pământ rădăcină.
Ca dintr-un pântec de aici îmi naște
În fiecare dimineață câte o felie
Pe care o ung cu unt și miere
Cu arome de soc-iasomie.
Apoi, cu clema iar o înnod
Pentru ca mâine să retrasez
Linia întregului orizont
Cu care mă-îmbie.
Când am terminat-o
Arunc punga cu firimituri.
Clema, însă, o îndoi ca pe cerc
Și o dau pisicii cu ea să se joace.
Și privesc cum,
În joaca ei, ca pe o rază
După care aleargă
Spre a o afla
Se aruncă.
În adânc
Pâinea feliată
Este un tumult plin
De frământarea pisicii
Eliberat dintr-o pungă.
Pârâu învolburat
Stăvilit de o țeavă
Ce deschide închiderea
Clemei ce lasă jocul să curgă.
009
0