Poezie
Zaheu
1 min lectură·
Mediu
Niciodată nu am fost orbi.
Cu toții suntem doar nevăzători.
Trandafiri a căror floare poartă
Toate nuanțele culorilor și
Liniile formelor din care
În împrejur cresc.
Ceea ce poate fi privit
Și ceea ce nu poate fi văzut
Este marginea lumii ascunsă
În înflorirea inimii noastre.
Acolo unde
Când întinzi degetul
Deja atingi ceea ce nu este.
Sâmbure al razelor de lumină
Prefăcut în diamant sub apăsarea
Veacurilor în care a fost închis
De unde a așteptat să fie
Din răsărit eliberat.
Parfum de floare împrăștiat
În interiorul ei de țărână.
Pasări care s-au visat zborul
Petalelor uscate căzând.
Pui de cerbi ce se joacă
În lumina soarelui
Ce nu o cunosc.
0010
0