NTNicoleta Tase
Verificat@nicoleta-tase
Bucuresti
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Carmen, ei da, halta asa trebuia sa sune, brut, frust, ca o trezire din povestile din o mie si una de nopti. ma bucur sa te gasesc aici.
Victor, nu stiu daca Irod e personajul sau un arhetip al celor ce vin si pleaca, fara sa lase urme si fara sa suscite asteptari. Imi zicea o prietena ca probabil nu a trecut inca cel ce stie a ingenunchia fara sa-si piarda rangul. Poate ca asta e. Multumesc de ganduri.
Victor, nu stiu daca Irod e personajul sau un arhetip al celor ce vin si pleaca, fara sa lase urme si fara sa suscite asteptari. Imi zicea o prietena ca probabil nu a trecut inca cel ce stie a ingenunchia fara sa-si piarda rangul. Poate ca asta e. Multumesc de ganduri.
Pe textul:
„Eu sunt femeia" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextUn text dens, in care insa densitatea nu e deloc suparatoare, ci dimpotriva. Pregnanta pana la capat ideea de incolacire, vipera-iedera. Foarte fain finalul. Plin. rotund.
Pe textul:
„Elegie" de Florin Hulubei
0 suflu
ContextWow, am citit-o dintr-o suflare. Are spirit, are verva, are o forma foarte faina de detasare, are tot ce ii trebuie.
De mult nu am mai citit ceva atat de frumos si de plin de forta in acelasi timp. As dea o stea.
De mult nu am mai citit ceva atat de frumos si de plin de forta in acelasi timp. As dea o stea.
Pe textul:
„Miss Nobody" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextEu cred ca e o poezie buna, care surprinde foarte fain o frantura de viata tip \"common people\". Pana la urma nu asta suntem cu totii, \"common people\"?
Bine creionata imaginea unui dumnezeu care arunca din cand in cand oameni pe strada... o mitologie care ne salveaza pana la urma in asteptarea dureroasa ca poate poate... intr-o zi...
Defectul de structura elementara care te tine de mana iar imi pare inedit si de o tristete disimulata, totusi cat de prezenta.
Suntem oameni obisnuiti, ar trebui sa ni se intample lucruri obisnuite, totusi nu se intampla nimic, fir-ar! Totusi... o iesire la rampa si cele 10 min de \"glorie\" in lumina reflectoarelor in final. Se mai intampla si sa gasim ce-a aruncat doamne-doamne pe strada, asa, pret de o iesire la rampa, tu, el...
Bine creionata imaginea unui dumnezeu care arunca din cand in cand oameni pe strada... o mitologie care ne salveaza pana la urma in asteptarea dureroasa ca poate poate... intr-o zi...
Defectul de structura elementara care te tine de mana iar imi pare inedit si de o tristete disimulata, totusi cat de prezenta.
Suntem oameni obisnuiti, ar trebui sa ni se intample lucruri obisnuite, totusi nu se intampla nimic, fir-ar! Totusi... o iesire la rampa si cele 10 min de \"glorie\" in lumina reflectoarelor in final. Se mai intampla si sa gasim ce-a aruncat doamne-doamne pe strada, asa, pret de o iesire la rampa, tu, el...
Pe textul:
„common people" de alice drogoreanu
0 suflu
Contexttranformarea in pitic care nu mai ajunge la clanta nici ridicat pe varfuri din ultima strofa imi pare ca da toata savoarea poeziei, densa si imaginativa de altfel, o intamplare intre miile de intamplari ale lumii. Emotie abia sugerata, totusi cat de bine surprinsa! Unde sunt Albacazapezile de altadata?
Pe textul:
„Albăcazăpada" de Victor Țarină
0 suflu
ContextUltimul vers m-a impresionat, comparatia foarte reusita a absentei cu prelungirea sezoniera a memoriei.
Pe textul:
„scurt mesaj" de ioana negoescu
0 suflu
ContextCurge usor poezia, malitiozitatea se simte frumos, fin. Ti-ar mai fi trebuit un final pe masura care sa ii dea sens, sa o faca sa fie ceea ce pare doar ca isi propune: o ironie la adresa sentimentalismului de duzina si la adresa poeziei dulcege in acelasi timp. Or nu e dusa pana la capat nici una dintre cele doua piste. Nici ironia nu e impinsa pana la sarcasm ca astfel sa nu aiba nevoie de un final in forta.
Pe textul:
„Ultima scrisoare de amor" de Valeriu Cercel
0 suflu
ContextEu \"spui\" drept: si mi-a spus :) Multumesc, am corectat.
Pe textul:
„Despre un inorog și ce se mai găsește" de Nicoleta Tase
0 suflu
Contextideea nu se opreste la capatul versului, deci \"e secret mai ales modul în care răsar și se-aprind că de stins se sting în virtutea inerției\". Asa e fraza intreaga.
Pe textul:
„Despre un inorog și ce se mai găsește" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextCred ca putea fi ceva mai mult daca avea poate un acrostih care sa lege ideile, cuvintele, care sa fie punte semantica de alb intre toate cele cinci. Ideea nu e rea, totusi \"ninge\" \"lumina\" (chiar si \"ochiul\") oricum trimit la ideea de alb. E ceva aici, o promisiune poate de ceva mai mult.
Pe textul:
„alb..." de ioana matei
0 suflu
ContextVa multumesc amandurora, ma bucur ca fiecare a gasit ceva la care sa rezoneze si de care sa se bucure aici. Tamara, multumesc pentru aprecierile generoase.
Pe textul:
„Despre un inorog și ce se mai găsește" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMultumesc, Victor, venind din partea ta aprecierea ma onoreaza. O sa le plantez...
Pe textul:
„Despre un inorog și ce se mai găsește" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMultumesc de trecere si de comentariu. Da, stam de vorba cu o anume familiaritate eu si inorogul :) Ma bucur ca ti-a placut, asa malitios putin cum e.
Pe textul:
„Despre un inorog și ce se mai găsește" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextDa, ai dreptate cu cioburi de ieri. Am \"comis\" fix ceea ce iti spusesem tie sa nu faci. O expresie usor \"batuta\", poate parand pretentioasa cand de fapt e comuna. Adevarul e insa ca nu pot renunta la ea pentru ca a existat in realitate o discutie despre trecut ca forma de prezent, despre cum \"cioburile de ieri\" pot fi prezent de fapt prin aducerea lor in discutie eeeetc. si chiar intr-o seara cu bomboane de ciocolata undeva in discutii lungi la crepuscul. Am sacrificat deci impresia estetica de dragul \"adevarului istoric\" :)))
Dar ai dreptate, observatia e perfect justificata, ma vei ierta insa ca nu modific, in spiritul respctarii adevarului istoric. :)
Multumesc.
Dar ai dreptate, observatia e perfect justificata, ma vei ierta insa ca nu modific, in spiritul respctarii adevarului istoric. :)
Multumesc.
Pe textul:
„In the Mood for Love" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextVictor, da, este - cred - simplitatea de care avea nevoie finalul.
Eu cred ca ai reusit foarte bine sa redai ideea. Pentru ca schimbarea la fata ca referinta culturala in sine este un exercitiu nu de gasire a linistii interioare, ci de revelare a propriului eu - prin extensie a propriei identitati. In fata marilor adevaruri si fata in fata cu noi insine intotdeauna suntem iremediabil singuri si probabil urcati pe muntele cel mai inalt.
Si mi-am amintit ceva ce voiam sa remarc de la primul comentariu (am realizat dupa ce dadusem send), cred ca e bine gasita forma \"n-are sa fie\" (ca varianta preferabila pentru \"nu va fi\"), nu numai pentru muzicalitatea poeziei, ci si pentru proiectia ipotetica deocamdata, mai bine sugerata de forma mai familiara (cel putin asa imi suna mie acum).
Eu cred ca ai reusit foarte bine sa redai ideea. Pentru ca schimbarea la fata ca referinta culturala in sine este un exercitiu nu de gasire a linistii interioare, ci de revelare a propriului eu - prin extensie a propriei identitati. In fata marilor adevaruri si fata in fata cu noi insine intotdeauna suntem iremediabil singuri si probabil urcati pe muntele cel mai inalt.
Si mi-am amintit ceva ce voiam sa remarc de la primul comentariu (am realizat dupa ce dadusem send), cred ca e bine gasita forma \"n-are sa fie\" (ca varianta preferabila pentru \"nu va fi\"), nu numai pentru muzicalitatea poeziei, ci si pentru proiectia ipotetica deocamdata, mai bine sugerata de forma mai familiara (cel putin asa imi suna mie acum).
Pe textul:
„Singurătate absolută" de Victor Țarină
0 suflu
ContextFoarte faina ideea de singuratate pe muntele transformarii de sine. Si zapada ca fond al schimbarii sub o zodie noua, a albului. Totusi \"vesmantul stralucitor al zapezii\" (atentie mic typo la stralucitor si la vesmantul - fara t) imi suna un pic prea batut, poate ai fi putut gasi altceva. Ideea cerea poate un final usor mai dur sau mai putin pretios ca \"vesmantul\".
Foarte bine ales titlul, cred.
Foarte bine ales titlul, cred.
Pe textul:
„Singurătate absolută" de Victor Țarină
0 suflu
ContextMultumesc, Petrut, da, primele doua versuri imi sunt si mie cel mai aproape.
Pe textul:
„In the Mood for Love" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextNegrul asta care sperie trecatorii are ceva din inocenta unui gest de copil, ca o pozna intarziata care acum, \"la ora asta tarzie / cand toti oamenii sunt atat de frumosi\", vine sa salveze singuratatea iremediabila la care condamna orice maturizare.
Remarc si fragmentarea ideilor prin asezarea in versuri, fragmentare bine venita care rupe curgerea putin prea lina altfel a ideilor.
(typo in ultimul vers: \"întârziți\")
Remarc si fragmentarea ideilor prin asezarea in versuri, fragmentare bine venita care rupe curgerea putin prea lina altfel a ideilor.
(typo in ultimul vers: \"întârziți\")
Pe textul:
„IIIn blacKKK" de sebastian brei
0 suflu
ContextIti pare tie ca textul asta e sfasietor? O fi fiind... cine mai stie. Eu una nu l-am intentionat asa. Dar nu ne iese intotdeauna ce intentionam. Iti multumesc de trecere si pentru opinie, o sa incerc sa tin cont pe viitor de ceea ce poate reflecta orizontul receptarii.
Pe textul:
„In the Mood for Love" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextO sensibilitate feminina bine prinsa in imagini, nici dulceaga, nici taioasa si un final de exceptie.
Pe textul:
„timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos" de elis ioan
0 suflu
Context