common people

apreciez imaginea cu uleiul gros in loc de degete.. este inedita :)

stii, alice.. de curand am avut o discutie cu cineva despre common people... si... am realizat ca lucrurile nu sunt asa cum par niciodata... common putem fi si noi priviti dintr\'un ozn :)

poopik gabisa muult

imaginea cu uleiul in loc de suflet... aveam toata ideea in cap si m\'am ametit :)

seara buna, alice

dintr-un ozn nu suntem common people
nu suntem nimic
desigur
există varianta de mijloc să nu te încadrezi nici la \"common\" nici la \"nimic\"

cel mai simplu e să stai lângă calorifer să te uiți pe geam
la viață, nu?

eu ce inseamna tu.....si noi cititorii ce insemnam tu scriitoarea! Si pentru ca mi s-a facut frica ...de cat de bine scrii...cred ca nu pot face altceva decat sa fug!...chiar daca am inceput comentariul asta de la coada la cap!

common poem, common poem, mult prea interiorizat. ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult in biografism, este camuflarea printr-o metaforizare excesiva si inutila. aproximativ scriem la fel, despre aceleasi lucruri, ca optzecistii. spor la imitat generatiile anterioare

\"un defect
de structura elementara
ma tine de mana\"

stii ca eu sunt
\"un altul
ca si tine\"

Eu cred ca e o poezie buna, care surprinde foarte fain o frantura de viata tip \"common people\". Pana la urma nu asta suntem cu totii, \"common people\"?
Bine creionata imaginea unui dumnezeu care arunca din cand in cand oameni pe strada... o mitologie care ne salveaza pana la urma in asteptarea dureroasa ca poate poate... intr-o zi...
Defectul de structura elementara care te tine de mana iar imi pare inedit si de o tristete disimulata, totusi cat de prezenta.
Suntem oameni obisnuiti, ar trebui sa ni se intample lucruri obisnuite, totusi nu se intampla nimic, fir-ar! Totusi... o iesire la rampa si cele 10 min de \"glorie\" in lumina reflectoarelor in final. Se mai intampla si sa gasim ce-a aruncat doamne-doamne pe strada, asa, pret de o iesire la rampa, tu, el...

Alice, eu spun doar atat; ,, din când în când dumnezeu aruncă oameni pe străzi
și uneori
ți-l aruncă și pe-al tău
na!
nu e ăsta nici ăsta niciunul nu e până la urmă nici
nu te mai gândești era
deja pe aici cumva
vreun nebun desigur\'\'
imi place ce ai scris...

Cosmine am râs cu lacrimi
când mai ai de gând să strâmbi din nas nu mă lua ca pe noobi cu imitat optciștii că nu ține
știi prea bine ce și cum scriu iar etichetede genu\' pe borcane nu servesc
again
ca să vorbești de biografism trebuie să ai niște repere ceva la care să te raportezi și dacă tu îmi arăți pe textul ăsta unde e viața mea eu te premiez cu o bere 5 sau câte poți să duci


Flori
e lumea plină de un altul de alții ceea ce ne deosebește unii de alții sunt defectele de fabricație


Nicoleta
unora și alea 10 minute de ieșire la rampă le ajung pentru o viață
sau forma aia de manifestare care îi îmbracă
wherever

e prima oară că vii pe aici
mulțumesc și ție și lui Iuri

*optzeciștii

un text foarte bun, fara problemele recurente la tine, care tin de juxtapunerea mecanica de \"obiecte ale gindirii\" incit desi textele par a se trage dintr-o emotie puternica, nu reusesc sa o recreeze. aici din contra, totul cald si bine ales ca un sac de boabe de cafea. absolut publicabil.

excelent e un cuvânt rotunjit în gust de ciocolată

cu obiectele gândirii mă faultez în fiecare zi