Poezie
status: disable
1 min lectură·
Mediu
strâng hainele și-au pierdut mirosul ultima oară dormisem între zgomote încercam să ascund ce nu știu verdictul se dăduse cumva
n-am nimic de declarat consistența vrerilor mele e tăiată de nopți
cele mai înalte mai uriașe gropi
de gunoi
învăț
să văd
cum
înăuntru n-am termeni de comparație
restul
ține de piele
în balamale șui o liniște
aplecată strivită de prea multă liniște
ilizibilă ca
o cumplită osteneală ca atunci când te întinzi și gata
ești al nimănui nimic nu ajunge la tine
cândva curgeam pe limbă apoi pe șale* mâinile știau brusc să se lege și să înoate* în sus și în jos curgeau oameni* nu ne vedeam* nu îi vedeam* nu ne vedeau* uneori îmi dau părul din ochi
închid lumina trag ușile
sting focul
vorbele se strâng la loc
pe
degete
e întuneric* lăptos* difuz* ca și cum ai uita cine ești
tot cam așa cum
după buze vin de fiecare dată
fluturii
după tristețe vine
ceața
046243
0
n-am inteles care-i schepsisul stelutelor din ultima strofa.
foarte amical,