Poezie
Baba
1 min lectură·
Mediu
Pomeții rotunzi de lămâie zaharisită
Din gene privirea se leagănă
Mantie rară și ponosită.
Nasul-scorpion cu ac ascuțit
Buzele atârnă de față
Ca un fruct neobișnuit
Poartă pe trup rochia ei
De păpușă săracă
E-ncântată și nu știe ce să mai facă
Pereții de var sunt pictați în cărbune
Vârful picioarelor s-ar duce
În lume.
Stă în scaunul ei de răchită
Și-ntinde spre geam
Chipul meu de copilă mâhnită.
023257
0
RA