acul

A venit tomna definitiv*, dar eu încă admir scrisul atât de
tineresc.
Cu stimă,
Victor

M-am simtit ca in casa bunicii. Aerul copilariei m-a cuprins si imi vine sa ies afara sa joc sotron desi sunt femeie in toata regula. Greu se poate reusi asemenea performanta de transfer mental cu doar cateva cuvinte. felicitari.

Victor,
Onorat de trecere. Dacă e să ne luăm după Nichita
aș parafraza astfel:
a venit, a venit toamna,
străpunge-mi inima cu ceva
poate chiar cu inima ta!

Mulțam!

Ioana Adina,
Commul tău face dovada faptului că nu am răscolit degeaba, peste ani, casa și amintirea bunicii. Mulțumesc pentru lectură atentă.

Acul pentru cojocul nepoților,in prag de toamnă,a rămas in inima bunicii,ei bunicii nu pot \"cârpii\" nepoții,a rămas să ruginească,ca frunzele toamnei,in sufletul ei...Răscolitor acel ac,acum.in sufletele noastre ,bunici in devenire sau chiar fiind...
Intâmplător am găsit un comm,uitându-mă,duminică seara,la cele mai recente comm-uri,mi-a sărit in ochi un titlu..\"scute poome de sărbători\"mi se părea cunoscut de undeva..după cirirea câtorva comm-uri am revenit și mi-am revenit ..era vorba de ,chiar eu, DW,:\"cînd deodată a(m) simțit o înțepătură subțire în inimă:\"
nu credeam ,ca cineva ,vreodată,să frunzărească colbuite mici poeme din atelier,mă bucur că ti-au plăcut câteva secențe si-ți multumesc pentru apreciere.
Mă bucur pentru scriitura altora,mai mult citesc,nu pe toți ori pe toate,in mod selectiv,după criterii numai de mine știute sau.. la îmtâmplare.
Acum ai fost rânduit tu!Am mai scris in acea seară de Dumincă un comm,nu l-am salvat,n-a apărut,acum il rescriu,dar il și salvez!

Nicolae,
te citesc cu interes si placere. matur, natural si tanar deopotriva versul tau. initiatic si tainic trasfer...
cu prietenie,

\"o înțepătură subțire în inimă\", simtim la venirea toamnei in suflet, intelegand astfel ca va trebui sa imbracam alte \"haine\";
pastrand simbolul utilizat intr-o poema anterioara, fara \"pretiozitati\" stilistice, poezia emana sensibilitate si umor redand o intamplare de viata...in prag de toamna!
aprecieri, amalia

Pentru că l-ai citat pe Nichita într-un comentariu aici, Nicolae, pot să recunosc că nu se mai putea să scrie o poezie bună despre toamnă decât în felul în care ai scris tu. Mi-a plăcut mai ales meșteșugul de a păcăli într-un fel cititorul, prefăcându-te că te joci de-a povești de demult, cu haz moldovenesc, desigur, pentru ca în final să ne înțepi direct în inimă. Cum să mai scriem despre toamnă, despre moarte? Uite așa, ca tine...

Nic, e buna poezia. Are ceva din intelepciunea varstei tale. Dar fii atent la \"acele\" care strapung gramatica, facand-o sa sangereze.
Ia seama, deci:
\"pesemne\" in loc de \"pe semne\"
\"nici\" in loc de \"Nnici\".
In rest, la mare cautare a acului intelepciunii.
Cand il vei gasi, poezia toata, a noastra, a ta, altfel se va scrie.
Cu prietenie, Valeriu.

moartea vazuta si justificata prin ochii unui copil. Nimic nu este dramatic sau de neinteles, totul este perfect clar.

Doina,
Am postat acest poem aici din fugă, gîndindu-l în troleu, cu gînd că a doua zi dimineață trebuie să merg la cules de struguri \"lăcrimoși de chihlimbarii\". Acum am revenit șa Chișinău, tocmai de visavi de Fălciu, visavi de Berezeni, visavi de frontiera UE... Căruța cu struguri (volumul dintre loitre) e deja între doagele care pun la cale la rîndul lor viitoarele nebunii. Deschid Inter-Netul în căutarea acului bunicii și-l găsesc înstelat cu roșu, de parcă ar scoate sînge din buricele degetelor. M-ai dat gata cu ideea că acul a rămas să ruginească în inima bunicii. E semn că poemul gîndește. Or, așa-s toamnele pi la noi prin podgorii, prin Moldova, mai rujinești cîti șeva - fie în vii, fie în piept, fie în poeme. Îți mînțămăsc!

Felicitări pentru un text atât de inspirat, în care mie îmi surâde ideea cu magnetul și cu acul rătăcind prin artere, de apreciat și limbajul autentic al personajelor.
Știi, Nicolae, guvernul republicii moldova a adoptat ieri o lege prin care ultima sâmbătă din septembrie e declarată o mare sărbătoare care se numește Ziua bunicuței. Probabil, cu prilejul acestei sărbători ai scris tu poemul Acul. Când va veni ultima sămbătă din spetembrie, va trebuie să citești poezia asta în fața guvernului. Eu o să te ascult.
Cu stimă, tama

Tama,
Bună ideea ta de-a mă expune cu acest poem în fața tuturor bunicilor din republică, numai că ziua respectivă, după cum mă anunți, se numește Ziua Bunicuței. Or, asta îmi amintește de bunicuța care purta ochelarii bunicii și se prefăcea că doarme în patul bunicii dar era bunicuță și, de fapt, era lup! Nu, zău că nu m-ar prinde rolul de Scufiță Roșie, mai ales după atîtea și-atîtea decenii de cînd cunoaștem BASMUL.
Mînțămăsc pentu ideea de sacrificiu!

Tama,
Mă simt de-a dreptul descriminat la frontiera UE. Am de gînd să devin și eu cineva care se va înscrie în tagma buneilor. Oare guvernul actual de la Chișinău va fi în stare să declare o anumită zi ca fiind a noastră? Dacă da - cum se va numi? Ziua Buniceiilor, Ziua Bunicușilor, Ziua Bunilor, Ziua Buneloșilor și de cîte diminutive vor mai avea nevoie ca să ne recunoască, pur și simplu, statutul de bunei, cînd o fi și-o fi!...
În fond, credeam că glumești cu \"Ziua Bunicuțelor\" dar am citit http://www.azi.md/news?ID=45897 și-am descoperit că e pe bune (&bunicuțe)...
O seară cît mai calmă în continuare!

Cred ca e un typo in ultima parte: Nnici
Apoi, eu as fi vazut textul ca pe o proza scurta, dar e opinia mea, nu prea am stiut unde se incadreaza textele.
Am retinut finalul, mi se pare o poetica a linistii definitive dupa ce cautarile inceteaza.

Bați în retragere, văd.
Nu înțeleg de unde frica de lupi.
Poezia cu acul poate fi recitată nu doar la guvern, ci oriunde, gândește-te, sunt multe variante. Cumpără și o scufiță, e bună pentru un poet.

Spune-mi te rog, ce înseamnă descriminat.
Eu cunosc doar cuvântul discriminat.
Ai pus un e acolo unde trebuia să fie i.
Rectifică.
Salutare!

Dle Popa,

e o găselniță de a răsturna semnificațiile poeziei, firul narativ așa cum o faceți în a doua parte a poeziei (de la acul propriu-zis la \"o înțepătură subțire în inimă\"). Aici e și surpriza cititorului.

Mersi pentru surprindere și că acul și-a găsit totuși locul. Altfel mi-ați fi dat bătăi mari de cap... \"să nu zburd\", \"să nu mă mai zbânțui atâta pe pat\" că e riscul să-mi intre în tălpi...

Cu aprecieri poetice,
Aur

Petruț,
Un transfer de prietenie prin lectură reciprocă!

Amalia,
Stau și mă gîndesc la „pragul de toamnă”! A naibii cît de ușor se trece peste el...

Daniela,
Serios? „direct în inimă”? Știam eu că sunt un țintaș bun, dar nici chiar așa – să nimeresc chiar în inima Danielei. Mulțumesc pentru sensibilitate.

VALERIU,
În primul caz am pus un pansament și nu mai sîngerează. În cazul lui „Nnici” mi-am dorit s-o fac pe bîlbîitul. Înțeleg că nu mi-a reușit. Voi reveni la normal pe hîrtie. Mulțumesc pentru o lectură atît de atentă.

Ramona Mariana,
„...perfect clar”: ne vom tot citi. Mulțam!

Tama,
M-ai „discriminat”, „descriminînîndu-mă”. Niciodată punctul pe i nu a fost pus mai la locul lui, adică în locul lui e! O toamnă cu viză cît mai fără coadă posibil!

Aurelia,
Commul tău mă readuce la realitate. Într-adevăr, acul meu s-ar putea să-ți pună în pericol tălpile... Va trebui să fii tot mai atentă pe unde calci! Felicitări pentru nou-nouțul volum de poezii, apărut la o Editură de prestigiu, Cartier, avîndu-l drept „lector” pe un mare poet – Em. Galaicu-Păun, în condiții grafice sobre, deci la nivel european, cu un titlu de invidiat: „Pansamente”. Felicitări!

Răspund atît de tîrziu la commul tău deoarece am tot sperat, ghidat de sugestia ta, să-mi iasă din acest text o proză scurtă pe care s-o postez aici așa, ca experiment. Însă nu am fost suficient de inspirat în ultimele zile. Poezia îmi pare mai convingătoare. M-am gîndit totodată la un proiect de creație în acest sens. Adică, să scriu poeme cu subiect, făcînd-o pe naratorul într-un cadru pe cît posibil poetic. Ar fi, poate, inversul a ceea ce faci tu uneori, cînd lași poezia să se propage în proze f.scurte.
Mă supără și pe mine acel „Nnici”, însă în cazul unei corectări aș pierde și această steluță roșie, cum am mai pierdut și atîtea altele de-a lungul timpului în urma unor asemenea intervenții. Aștept ca steluța să mai atragă ceva cititori și pe urmă voi face să dispară „nnici”-ul, deci și steluța!
Mulțam!

Cum să tac? Al naibii ac! Nici nu pot să mă prefac!
Scriitura ta-i de leac - toate gândurile-mi plac,
Poate că de ele zac și-am în piept un drac de ac...
Mușc o gură din \"colac\". Ce-mi rămâne să mai fac?

Radmila,
ce-mi rămîne să mai fac dacă-i leacu-în vîrf de ac?
mă desfac, mă tot desfac - fir de ață - și mă bag
în urechea ce mi-i drag, trec prin ac și mă prefac
într-o haină de șiac
bună pentru îmbrăcat,
bună pentru dezbrăcat pe-un mal de lac revărsat,
numai bun de înecat.

Mulțumesc pentru această minimă șansă de a mă simți cît de cît inspirat. Pentru mine inspirația contează enorm!

...colegialitate în legătură cu revenirea acestei steluțe roții-vișinii care mă onorează!

este al autorului. textul pică de la recomandate, cu steluța roșie cu tot, dacă autorul îl modifică după ce un editor l-a recomandat. abia acum am observat și i-am redat locul. cred că mai era încă un alt text recomandat pe pag dvs., voi căuta să văd care și îl voi reașeza și pe acela.

Ela

...\"Palme lipite\"

Nu cred că l-am stricat. Doar l-am redactat nițel, fiindcă așa îmi recomandau unele comentarii semnate de autori la care țin...

Da, indiferent ce modificați pe un text recomandat, după ce a fost recomandat, el cade de la reco automat, chestiune de IT. Le-am repus acum pe ambele. Voi încerca să văd mai repejor (de voi fi online eu) când se mai întâmpla.

Ela

intram in panica decate ori bunica pierdea acul insa ea grijulie il punea mereu in naframa si uita pana ne-am prins noi si radeam de suparare ei \"nu radeti ma ca o sa va intre-n cur\" zicea si noi radeam si mai tare naframa ei era un lucru sfant si cand si-o punea pe cap era aproape un ritual
acul nu avea cum sa raneasca pe cineva de aceea il punea ea acolo si apoi cine avea indrazneala sa se atinga de naframa bunicii...
frumoasa rasucirea pe calcaie si privirea indarat pana in vremea bunicilor in vremea copilariei a paradisului pierdut...
emir la liman

Plecăciuni în fața năframei bunicii tale!

„Vedeți viu cum zburdați pe-aici,...
a se citi:
„Vedeți voi cum zburdați pe-aici,...