Boala M.
E ciudat. M. nu a dispărut niciodată total din mine. Ca și cum nu l-aș fi aruncat de tot afară din mine. Mă simt uneori ca o convalescentă care știe că boala poate oricând recidiva. M. este o boală.
NTNicoleta TasePlouă din nou în orașul albastru
Plouă din nou în orașul albastru ploaia e o chestiune de nuanțe se desface-n culori sub irisul trist ca-ntr-o prismă transparentă dansuri de curcubeie sub gene se-mpletesc rogvaiv mai sus
NTNicoleta TaseDespre trocul de comentarii pe agonia
Am stat eu și m-am gândit într-o zi că mare tarla agonia asta și bună în sinea ei, dacă n-ar avea o meteahnă: trocul de comentarii. Stă „poetul”-învățăcel și se gândește și iar se mai gândește și
NTNicoleta TaseAzi toate le privesc cu duioșie
Am înghețat sub umbra cafenie Pătată de viclene idealuri Mă amăgeam dormind între „realuri” Fără să fiu nici caldă și nici vie În umbra nesfârșitelor dueluri Credeam că pot cuprinde lumea
NTNicoleta TaseÎn teatru
Azi ușa teatrului stă deschisă pot să fug fără să privesc înapoi să uit nopțile de insomnie în care îmi repetam la nesfârșit replicile alese cu grijă să uit cum am învățat să zâmbesc înafară și
NTNicoleta TaseNu ți-am spus...
Tandrețe infinită. O lacrimă se prelinge ușor pe obraz. Ah, mâinile tale... mirosul de cozonac proaspăt. Te văd pe prispa casei - întotdeuna loc de joacă - și în cireșul din spatele grădinii unde mă
NTNicoleta TasePrefixul \"post\" al scriptumului nostru
Sub bolta clară, timpul ce din genuni se naște (În baltă, Clara, în timp ce-n genunchi naște) Apune, se înalță, se clatină în noi. (O pune. Și, înaltă, sec la tine îndoi) Se-aude-n depărtare
NTNicoleta TaseAlbastru deșănțat
M-am tocmit cioplitor în cuvinte. Uite, până nu mai ieri, l-am cizelat pe “deșanțat”, așezat așa, într-o doară, pe lângă “albastru”. Cum, domnule, “albastru deșănțat”? Ce metaforă, ce epitet? Unde e
NTNicoleta Tase