În teatru

Azi ușa teatrului stă deschisă pot să fug fără să privesc înapoi să uit nopțile de insomnie în care îmi repetam la nesfârșit replicile alese cu grijă să uit cum am învățat să zâmbesc înafară și să urlu înauntru azi ușa teatrului stă deschisă... ... și totuși uite-mă plângând în pumni (încă repetând un rol învățat pe de rost) a neputință de-a păși pe ușa aia deschisă ca pe un covor roșu de Oscar