Vară indiană

noi chiar acum avem un pic de vara indiana de care ne bucuram repede, pana nu vine frigul cel mare... in cee ce priveste textul, mi-a placut si paralela si executia

Da, Sandra, si la noi e un pic de vara indiana, de-acolo mi se trage... Iti multumesc de trecere si de ganduri.

Acesta este al doi-lea text la care mă opresc în noaptea asta cu plăcerea descoperirii. Constat existența unui verb stăpânit tiranic și a unor imagini care sfidează locurile comune. Cu excepția părții finale a ultimului vers(pur și simplu a noastră), care poate foarte bine să lipsească, întrucât este un adjuvant inutil care devine balast, vocea textului este bine timbrată și există (asta îmi place cel mai mult) și acel soi straniu de muzicalitate atât de rar de găsit, din păcate. Iată că se poate scrie despre dragoste și fără rețete îndelung tocite. Iar nostalgia poate fi salvată de melancolia blegoasă de tip manea, sau, la fel de rău, de tip pastișă.

Alexandra, incantata de comentariul tau (cine nu e incantat cand primeste laude? :) ). A propos de acel \"pur si simplu a noastra\" e de fapt trimitere la citatul initial \"mais c’était tout simplement le nôtre\" dar poate ai dreptate, nu stiu daca spune ceva acolo si daca nu cumva aduce doar o nota usor dulceaga, ceea ce chiar nu mi-as dori. Il mai las acolo totusi pret de o vara indiana pana ma distantez un pic si hotarasc daca e mai bine cu sau fara. Multumesc.

Exista un spatiu care nu este nici veghe, dar nu e inca nici visare,in care contururile,formele si sentimentele sunt sovaielnice,lucrurile serioase isi permit sa glumeasca,iar cele indeobste luate in ras isi iau,resemnate, ragazul sa taca.
Touché!Ai atins o coarda sensibila a memoriei mele cu acest poem despre vara indiana.Iar pentru asta iti multumesc.

Uneori ma intreb ce este mai important? Ca ceea ce scriu sa aiba valoare estetica sau sa atinga corzi sensibile asa cum zici tu? E greu sa raspund la asa intrebare, cert este ca m-a bucurat tare comentariul tau, mai ales ca ai perceput vara asta cam asa cum am simtit-o eu, mai degraba ca spatiu decat ca timp.

Cand am raspuns aseara penultimului comentariu chiar ma gandeam ce minune ca textul a mai fost vazut de cineva. Si azi cand deschid din nou mai vad si o stea pe deasupra. Multumesc, Vladimir, sunt onorata de aprecierile tale. Si, asa cum zici tu, si eu am simtit ca punctul forte al acestei poezii sta in sugestie.