Aș fi vrut să fie mai simplu mamă

Hm, pe îndelete citită, acestă poezie nu face decât să-mi redeschidă pagină cu pagină cartea Elfriedei Jelinek (Pianista). Foarte multe coincidențe sau poate doar un al episod nefericit al ,, dragostei ca un simplu accesoriu”.

Spre rusinea mea nu am citit cartea, dar deja am devenit curioasa... e trecuta pe lista de asteptare :) Cat despre accesorii... mai bine imi cumpar un ziar.

imi pare rau pt tine draga mea,deseori mamele isi invata copii numai despre ceea ce experienta proprie de viata le-a tras semnalul de alarma

Habar n-am cum am ajuns pe aici. Vroiam sa spun doar atat: stiu. daca poezia de mai sus e sinceara, asa cum o simt eu, atunci as putea sa-ti spun ca undeva exista un barbat care o sa alunge toata educatia asta a nefericirii si te va iubi ca pe o minune. Daca nu e adevarata, numi ramane decat sa ma inclin in fata veridicitatii si emotiei care mi-a inlacrimat ochii.

Felicia, Cristiana... poezia e un fel de exorcizare, scrisa cu naduf, la limita intre adevar si fictiune. Am trecut de mult mai departe, dar ramasese in mine ceva, ca un capitol neincheiat care avea nevoie sa strige cu voce tare. Un fel de rafuiala cu un \"mama\" generic in care intra si parinti si societatea si profesori (si da, mai ales mama) si si si...

Ti-am citit poemul si m-a miscat. Dornic de miscare cum sunt, l-am mai citit de cateva ori pentru ca ceva nu se lega si nu-mi dadeam seama unde. Tarziu mi-am dat seama ca voi, cei de sus, cei care in drumul vostru spre serviciu treceti prin Piata Romana, Piata Universitatii sau Piata Revolutiei, aveti o imagine deformata despre orice va mananca. Cu manie ploretara vreau sa infierez imaginea iubirii ca mancarime, sau boala de piele, oriunde te-ar manca. Acel sentiment, din care sper ca te-ai nascut si tu, nu e un moft, nu e un accesoriu, dar se invata de la parinti cum bine spuneai, sau nu, in versurile tale. Mesajul pe care il transmiti este unul fals, genul de psihologie inversa pe care il folosesc unii parinti cu copiii lor, o balada trista cantata de copiii strazii prin vagoanele de metrou, intr-o versiune adaptata pentru cei de “sus”. Mai precis, mesajul suna cam asa : frumoasa, educata, cu situatie materiala, intelectuala de cariera, cu domiciliul ultracentral ...... de ce mama dracului nu ma iubiti ?
In rest, poezia este reusita si demna de un mesaj mai consistent. Ma opresc aici pentru ca trebuie sa ies sa-mi cumpar ziarul, asa, ca moft, ca o ultima extravaganta.

Mesajul nu este unul fals, ci mai degraba un fel de revolta fata de imaginea aia pe care vrei tu sa o infierezi. Poate nu ai sesizat ironia si autoironia din text... Oricum, ma bucur ca-ti permiti o ultima extravaganta :)

te urmaresc din umbra,asa cum pot si cateodata unele versuri \"ma lasa fara cuvinte\" dar nu am voie sa fac asta ci sa revin cand mi le gasesc...de asta data le-am gasit si pot spune despre aceasta poezie ca e una de exceptie..chiar daca nu \"gust\" intotdeauna astfel de poezii si ma refer la acest gen.. O poezie cu mult bun simti, Ironie si indignare...dar una reusita... Reusesti sa combini realitatea cu un vis...
Cu drag .... o pasare atat de rara!

Iti multumesc, Viorel, intotdeauna ti-ai gasit cuvintele in ceea ce ma priveste. Da, e si ironie si indignare acolo, ai dreptate. Ma bucur sa te gasesc din nou. Intotdeauna cu drag...

da, inca o realizare care doare.vezi tu,invatam sa urcam nu invatam sa ne oprim si-atunci ...mamele...poezia asta e dureros de adevarata...si-o lectie pe care-ar trebui sa invatam sa n-o mai facem.

Da, Luana, sper sa invatam noi lectiile lor... Multumesc. Am zambit.

Imi pare rau adesea fiica mea.
Ca nu am reusit adesea,
Sa-ti implinesc dorinta ta,
Desi-am simtit mereu...lipsea CEVA.

Regret minutele-n tacere,
Si timpul greu,timpul pierdut,
Regret ca nu ti-am aratat ce-i viata,
Tu nu-ti dai seama cat regret de mult.

Sa te feresc mereu de toate,
De griji si toate cate-au fost,
Gandindu-ma ca-i bine..poate,
Acum gandesc ca totul n-are rost.

Si daca ma gandesc mai bine,
Oriunde-as fi aproape sau departe,
Pot a-ti trimite raze de lumina,
Nimic nu poate-a ne desparte.
..................................
Concluzie
Deschide-o mica ferastruica,
Priveste si viseaza acum prin ea,
Mai este timp nu-ti fie frica,
Orice-ar fi fost... e mama ta.

Sa imi ierti implicarea in opera ta..pur si simplu poezia ta m-a inspirat. Cu drag... o pasare atat de rara
P.s. Permite-mi sa o pun si in pagina la mine... nu e atat de reusita dar nu are ce sa strice..