Fâșâie, de cruzii pași grabiți sfâșiate
Frunze căzute, ai toamnei cavaleri.
Le mătură vântul,
Le rupe-n mii vesmântul
Și părăsite-n toamnă
Gingaș ating pământul.
Ei cântă în surdină
Un cântec
Încearcă să te bucuri de prima ninsoare așa cum nu ai mai făcut-o până acum; ...copilărește și naiv...
Încearcă să simți bucuria albă a fulgilor de nea care dansează printre raze palide, dar
Am multe să-ți spun,
N-aș termina niciodată
Ar fi posibil
Ca timpul să nu mai treacă?
Þii minte clipa, când ne-am cunoscut,
Ca doi copii de mână ne-am ținut?
Sub clar de lună mă priveai
Haide! dă-mi mâna
Căci nu-i în zadar
Jocul de stele
Ce apar și dispar!
Haide! ia-mi mâna
Căci nu in zadar
Se așterne-n noi
Zidul de pietre,mortar!
Haide! să te privesc
Si să văd
ai striga, dacă m-ai crede ratacită...
ai renaste, dacă eu m-as reincarna...
ai invăta, dacă aș vorbi altă limbă...
ai dormi, dacă perna ar fi deja caldă...
ai respira, dacă n-ai avea decât aerul
