Ca un câine flămând
E noapte. Târziul ia forma tristeților mele mărunte. Între noi a crescut tăcerea ca o iguană verde. Îi presimt coada încolăcită printre smârcuri. Mi-am construit o insulă verde. Mareea o acoperă cu
Ca un fel de
Mi-a rămas ceva pe buze ca un fel de păcat când am plecat în ceva ca un fel de moarte foarte frumoasă am rămas agățată de viață cu ceva ca un fel de iertare ca un fel de chemare pe care n-o
Șarpele
*** Iubirea mea s-a născut printre smârcuri. Cu un șarpe încolăcit pe mâna mea stângă. Am încercat să-ți vorbesc. Orice silabă era un cântec sau o tăcere. Mai ales tăcere. Apoi într-o zi au venit
Eu sunt femeia
Eu sunt femeia călătorilor prin viață în strai de aur fin și-n vin în lung suspin când își îneacă amarul trecutelor iubiri și-n harul poveștilor o mie una i-ascult i-adorm îmi e
Despre un inorog și ce se mai găsește
Stăteam aseară de vorbă c-un inorog nu despre lucruri prea importante dar nici chiar despre vreme l-am întrebat despre stelele căzătoare și mi-a spus că-i secret mai ales modul în care răsar și
In the Mood for Love
Nu știu când și unde începem noi dacă începem vreodată undeva între târziul toamnei și linia întreruptă din palmă în șirul lung de eve și adami plictisiți Nu știu dacă mai putem
Târziu
E târziu, mamă, fructele în copacii toamnei dau în pârg și eu încă mă scutur în înflorire târzie... Am obosit, mamă, de-atâta risipire sub umbra toamnei care aruncă în mine cu păsări în unghi
Rața mea transparentă cu un ochi verde
Stă cocoțată pe birou și mă privește fix în ochi: − De când n-ai mai privit un zbor de libelule ? − Auzi fată, n-am timp de prostii. Am termene de predat, dosare de pus la
Gânduri
Gând 1 Nu ne-am cunoscut niciodată, mamă, deși ani de zile ți-am spus sărumâna în fiecare dimineață. Ai rămas o enigmă. Am rămas un străin. Gând 2 Am crescut, mamă, m-am făcut
Rosturi
Se scutură salcâmii la fel de absent la fel de frumos peste ziua de azi egală și tristă ploaie albă de mai ploaie albă de doliu orașul tăcut e murdar și când mă pierd în el și când mă pierd în
Uimire
uneori sunt uimită că tu și eu ne-am nimerit în același colț de univers peste care ninge fantastic
În lumea mea mică
în lumea mea mică sunt numai un fir de nisip ce ridică castele mărunte sub gânduri viclene o vreme-am crezut că brațele tale au pene posibil însă să fi încurcat iarăși gările ori trenurile...
Eu și cealaltă
Viața mea o trăiește o alta. Eu sunt mai mereu absentă. Trag chiulul. Cât pot. Altcineva merge la birou, zâmbește condescendent și împarte autografe. Eu sar gardul în parc, din când în când
De ce iubim...
Pentru că uneori e mai ușor să iubești decât să urăști și oricât te-ai chinui nu poți rămâne indiferent, pentru că dimineața viața pare trăibilă când ai în față o ceașcă mare de cafea cu
Aproape liniște
Ești departe și e aproape liniște. Apele tac. Pietrele tac. Și e atâta lumină în frunze... Numai la streșinile privirii mai plouă din când în când când e aproape liniște și cuvintele
Absent
Despre mine nu știu ce să-ți mai scriu răspund „absent” de câte ori se strigă catalogul în rest mai nimic toți sunt îngrozitor de grăbiți - pesemne trebuie să ajungă pe undeva fiecare - și eu
Aș fi vrut să fie mai simplu mamă
Aș fi vrut să fie mai simplu mamă dragostea e un banc prost n-ai aflat încă e un moft cumpărat o dată cu ziarul din Piața Romană ai sperat să ajung cineva sus și am ajuns sus mamă așa cum ai
Vară indiană
“c’est une saison qui n’existe que dans le nord de l’Amérique. Là-bas on l’appelle l’été indien, mais c’était tout
Atingere
Există dimineți în care mă trezesc cu o poftă nebună de atingere ca și cum simțul tactil răzvrătit după noaptea opacă se revarsă peste marginile epidermei mele jinduind o atingere ca și cum
Ne-au năpădit păpădiile...
Ne-au năpădit păpădiile, prietene, ne-au podidit păpădiile înflorite! Se-ndeasă, se-aruncă, se-îngână, se ceartă... Ne-au invadat păpădiile, ne-au cotropit păpădiile pufoase! Câmp nesfârșit,
Lorelei
Câteodată sunt puțin pește și puțin femeie în suflet port solzi de argint și-n păr lung orhidee pășesc unduind prin păduri de mărgean deopotrivă limanuri mi-s pământ și ocean când iubesc
Camera cu vedere la buzunar
Singură în camera mea pulsez nepermis ca un ceas bătând inegal secundă cu secundă rotunde secunde rostogolindu-se imperfecte lunatice îmi urc roșu timpul în inele ca un copac scorburos stau
Oh What A Night For Dancing
Se întorc prihorii prietene și Emily nu mai e să ne aducă mână-n mână am să le dau totuși firimituri chiar dacă tu nu mai ești îmi trec prin minte frânturi de poeme sau... we\'re gonna
Ce faci gagico
Mă-ntrebai ca de obicei „ce faci gagico?” și numai de pe buzele tale nu suna fals eram „gagico” fără să încetez să mai fiu eu fără să mă simt dezvelită ci numai alintată între surâsuri „te scot
