Poezie
Rosturi
1 min lectură·
Mediu
Se scutură salcâmii
la fel de absent la fel de frumos
peste ziua de azi egală și tristă
ploaie albă de mai ploaie albă de doliu
orașul tăcut e murdar și când mă pierd în el
și când mă pierd în tine
rămâne același cu lungile alei fără capăt
doar tu te-ai întors fără rost
la seri fără timp printre viermi cafenii
mă uit fără noimă în urmă
prin șirul de avatari renăscuți
de mii și mii de ori
pe același pământ
uitat de noroc
la fel de frumos la fel de absent
și înțeleg în sfârșit
singura rațiune
a devenirii prin veacuri
obsedant
compulsiv
aceea de a scăpa în sfârșit
într-o detașare vecină cu moartea
de tentația permanentă
a sinuciderii.
034.458
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicoleta Tase
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicoleta Tase. “Rosturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-tase/poezie/187817/rosturiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓un text frumos, poate prea descriptiv la sfarsit cand apar \'obsedant\' si \'convulsiv\', parca nu prea se potrivesc. finalul e ca un cap de greuceanu cazut la pamant in ciuda faptului ca nu a reusit sa urce la loc soarele si luna
0
NTera \"compulsiv\", clau, nu \"convulsiv\", ca sa intareasca cumva ideea de obsesie a gandului sinuciderii. Si eu percep textul un pic inegal, insa, ai dreptate.
0
VCRost sau \"nerost\" imi da impresia ca devii ceva mai bacoviana in versurile tale, mai trista, mai galbena, mai tomnatica... O poezie reusita dar as dori sa iti revina optismul cu care ma intalnesc deseori in poeziile tale.
Curaj si succes... semnat .. o pasare rara
Curaj si succes... semnat .. o pasare rara
0