Poezie
Șoricești III - Nicanor vede prima ninsoare
Aventurile lui Nicanor (pentru sertarul cu soldatei)
2 min lectură·
Mediu
Să vă spun ce grozăvie
azi la han mi s-a-ntâmplat:
tot recitam o poezie
când s-a pus vremea pe plouat...
dar ce vă spun... că până mâine
n-o să ghiciți cu ce ploua.
Trecea agale câte-un câine
și nu-observa ce se-ntâmpla.
Ploua cu fulgi! O grozăvie.
O pernă-ntreagă-am vrut să strâng.
Dar blestemat năravu-mi fie!
Că m-am simțit ca un nătâng.
În mână fulgii când să-i prind
Și bucuros de dar să-i număr
Am rămas numai cu un jind
și cu mâna-ntinsă-n umăr.
Apă goală, nu vă mint!
pe gustate! n-aș fi spus!
deși seamăna-a argint
când domol se scurg de sus.
Ah, dar nu v-am spus de Rică!
A-nceput să strângă ghem
de ziceam că e pisică
toată neaua. Să o bem?
Nu, nici gând de băutură
N-avea hamsterul pătat
Voia doar cu-un strop de ură
să mă ia la scărmănat.
Cu bulgări a-nceput să dea...
și să chiuie voinic.
Eu, atunci, văzând așa,
am sărit pe “inamic”.
Și s-a-ncins o bătălie
cu zăpadă... Voi știați
de așa o grozăvie?
Ah, bătaie-ntre pătați.
Și, târziu, ude blănițe
și mustăți pline de ger
au plecat către hangițe
să le ceară-ntr-un ungher
adăpost și foc în vatră
la codițe și mustăți.
Arătam, zău, ca la șatră
dar râdeam ca-n alte dăți.
Vă spun, fraților, minune!
E-n zăpada asta plină
si cand frigul ne răpune
luciul ei ne da lumină!
024
0
DS