Poezie

Ne-au năpădit păpădiile...

1 min lectură·20 octombrie 2005

Mediu

Ne-au năpădit păpădiile, prietene,

ne-au podidit păpădiile înflorite!

Se-ndeasă, se-aruncă, se-îngână, se ceartă...

Ne-au invadat păpădiile,

ne-au cotropit păpădiile pufoase!

Câmp nesfârșit, incredibil de alb –

și noi mici, mici... cât o păpădie.

Dă-mi mâna și hai să le lăsăm să treacă,

să curgă prin noi alunecând ca ploaia,

să ne ningă prin gene cu puf incolor.

Ne-au traversat păpădiile, prietene,

ne-au străpuns păpădiile pufoase!

Și după, prin iarbă, abia atingând

frunza incredibil de verde,

se cerne liniștea dinspre apus,

spărgându-se tăcut în mii de gânduri.

024.156

Despre aceasta lucrare

Autor: Nicoleta Tase
Tip: Poezie
Cuvinte: 86
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Nicoleta Tase. “Ne-au năpădit păpădiile....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicoleta-tase/poezie/146606/ne-au-napadit-papadiile

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AD Alexandru Dan-Alexandru✓20 oct. 2005

poem de simtit, insista bine asupra anumitor aspecte ce fac din cititor un om cu papadii agatate de sange si numai papadiii si tacere si interior si numai papadii si liniste si ganduri. nu liniste. tacere. si dincolo.savurat poemul tau

,

NT Nicoleta Tase✓20 oct. 2005

Iti multumesc de trecere, alex, nu te-am vazut de mult. Da, pe-acolo suntem, dincolo de papadii si chiar dincolo de tacere...