Poezie
De ce iubim...
3 min lectură·
Mediu
Pentru că uneori e mai ușor să iubești decât să urăști
și oricât te-ai chinui nu poți rămâne indiferent,
pentru că dimineața viața pare trăibilă
când ai în față o ceașcă mare de cafea cu lapte
pentru că din când în când cineva își zâmbește din toată inima
pentru că-n ochiul iubitei se răsfrâng infinituri mărunte
pe care niciodată nu le-nțelegi
dar doamne cât de tare-ți dorești să fie ale tale
pentru că într-o dimineață ți-a înflorit cactusul
așa din senin
pentru că în nici o colivie nu te simți mai îngrădit ca în tine însuți
și totuși știi bine că ușa rămâne întotdeauna deschisă
pentru că în fiecare zi îți zici „lasă că mă fac eu mare”
și deși ești „mare” de mult tot mai închizi pumnul promițându-ți răzbunări imaginare
pentru că uneori lași frigul să-ți pătrundă în oase
numai și numai ca să îți demonstrezi că mai poți simți ceva
pentru că visezi color chiar dacă dorințele par poze în sepia
pentru că singura formă de a merge mai departe
e uneori uitarea
pentru că te „cutremură diferența dintre tine și firul ierbii, dintre tine și lei”
și-ntotdeauna vei fi invidios că altul înaintea ta a știut să spună lucrul ăsta
în atât de puține cuvinte
pentru că îți dorești întotdeauna ce nu poți avea
pentru că uneori îți bate cineva la ușă
chiar când credeai că nimeni nu o va mai face vreodată
pentru că te încântă ideea de a pleca într-o aventură plină de primejdii
lăsând în urmă tihna vizuinii tale de om „fericit”
și chiar dacă întotdeauna îți spui că vei pleca data viitoare
perspectiva rămâne și-o ușă deschisă
pentru că atunci când ai pierdut tot și crezi că nu mai ai nimic de pierdut
întotdeauna se mai găsește câte ceva
și totuși de cele mai multe ori începi să urci din nou
pentru că ai momente în care îți zici că viața e o curvă
și-o spui cu toată forța urii tale care te-a-nvățat de mic să nu înjuri
pentru că singurul gând care te face să te trezești luni dimineața
e gândul la week-end și la ochii iubitei
pentru că mâine știi că vei simți din nou palma iubitei mângâindu-ți obrazul
chiar dacă „mâine” e uneori extrem de departe
pentru că uneori vezi frumusețea lumii de pe acoperișurile de țiglă roșie
și te întrebi ce formă de orbire te-a lovit până-atunci
pentru că fluturii trăiesc doar o zi
și fără să vrei mulțumești în gând de fiecare dată că nu ești fluture
și totuși omidă fiind jinduiești la ziua de glorie când vei fi fluture
și nu e nimeni să înțeleagă toate astea
pentru că de fiecare dată când plângi din cauza iubitei
îți promiți că e ultima dată
și asta e poate singura promisiune pe care n-o vei respecta niciodată
pentru că ieri și mâine sunt iluzorii
și totuși nici ziua de azi nu e foarte reală
pentru că uneori ești spectatorul propriei vieți
și nici măcar nu apuci să te odihnești când se întâmplă asta
pentru că vei pune în balanță toate de mai sus și va trebui să alegi dacă iubești sau urăști
pentru că în nici un caz nu vei putea rămâne indiferent.
024
0
Menire pictata-n culori,
Nestavilindu-ne firea,
Iubesti sau doresti ca sa mori.
Am incercat sa arat prin aceste versuri doua idei,doua concepte diferite. Imi place cum scrii, mergi inainte.
Cu zambetul pe buze si cu mult respect ... o pasare rara.