NTNicoleta Tase
Verificat@nicoleta-tase
Bucuresti
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Ai dreptate. Am scos sarpele de acolo. Nu ca asta ar schimba radical lucrurile... Multumesc pentru observatii. Atata a iesit de data asta :).
Pe textul:
„Ca un câine flămând" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMi-am apropiat pasii cu bagare de seama de cuvintele tale. Cu grija, sa nu deranjez linistea mortii. Ai reusit sa scrii despre moarte si despre parinti si despre mainile lor intr-un registru reflexiv care evita supralicitarile emotionale din astfel de fragmente (omenesti, de altfel). Cred ca e foarte greu sa se apropie cineva de moarte mimand o forma de detasare prin apelul la filosofie. Tie ti-a iesit. Dincolo de randuri se simte insa emotia teribila.
Imi trag pasii inapoi cu grija, sa nu deranjez linistea mortii.
Imi trag pasii inapoi cu grija, sa nu deranjez linistea mortii.
Pe textul:
„Thanatos" de Emil Iliescu
0 suflu
ContextFlorinel, am inceput ziua zambind, citind textul tau. Asa cum ne-ai obisnuit, regasim o mana care stie sa scrie bine, cu poanta, cu nerv. Poate ca n-as fi suprapus trei povesti intr-una singura, mai ales ca intre ele se leaga diferit (primele doua prin nume proprii si povestile despre ele, ultimele doua prin \"cartile junglei\", cum zici tu), deci nu ramane un singur fir care sa le lege. Dar asta e pana la urma o optiune personala.
Plec incantata si abia astept sa ma intorc.
Plec incantata si abia astept sa ma intorc.
Pe textul:
„Marinici, Loredane și alte Dalile" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextAlex, mi-a placut foarte tare ideea literaturii ca M. Nu ma gandisem. Asa e. Tot un fel de boala, tot un fel de vama... Iti multumesc pentru popas si pentru oglindire. O oglinda foarte frumoasa. :)
N.
N.
Pe textul:
„Boala M." de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextAm vrut sa las un semn. Un semn de apreciere si de cutremurare. Ai reusit sa distilezi senzatiile si sentimentele laolalta in forme sintetice halucinante. Am citit si recitit si recitit. O forma de catharsis, poate, dar cu siguranta Poezie. Voi reveni in pagina ta, fara doar si poate. Incantata.
Pe textul:
„totul e bine" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextChiar daca i-ai spus \"personala\", eu cred ca aici e ceva mai mult. Sunt cateva \"definitii\" sau cum sa le zic, care sunt literatura pura. De calitate. O forma de revenire la emotie, fie ea prin negare, printr-o disimulata nepasare, printr-o forma de cinism sau de melancolie sfasietoare (mi-e greu sa ma hotarasc). Retin \"ficatul sufletului mi-era sfârtecat de un vultur pe care ciuma imaginației mele îl atrăgea irezistibil acolo\", \"mă prăbușeam din definiție în definiție, ascunzându-mă de cruzimea oximoronului „eu sunt”\".
As renunta la paranteza \"(sfântă, fiindcă pe aici a trecut, la vremea lui, chiar și Iisus Hristos, doar că nu s-a rătăcit)\" care rupe cumva ritmul foarte bun al scrierii.
PS. Admir sclipirile de geniu, dar nu le cumpar. Cumpar in schimb momentele cand inima a zagriar, din nebagare de seama, aripi de ingeri. Platesc scump: o viata ratata si un zambet. Alege!
N.
As renunta la paranteza \"(sfântă, fiindcă pe aici a trecut, la vremea lui, chiar și Iisus Hristos, doar că nu s-a rătăcit)\" care rupe cumva ritmul foarte bun al scrierii.
PS. Admir sclipirile de geniu, dar nu le cumpar. Cumpar in schimb momentele cand inima a zagriar, din nebagare de seama, aripi de ingeri. Platesc scump: o viata ratata si un zambet. Alege!
N.
Pe textul:
„Cum am devenit bogat" de Razvan Dragoi
0 suflu
ContextFoarte pregnanta senzatia transmisa, senzatia de gol, de neimplinire iar si iar... de \"imputinare\". Retin in mod special finalul, sangele care aduce cine stie ce noi aluviuni, definite in registru negativ, ca un fel de sentinta fara echivoc. Foarte bine scris, constructii puternice, atmosfera incarcata. Felicitari.
Pe textul:
„Iubirea are ochi căprui" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAmestecul cotidianului plin de norme sociale cu viata interioara si nevoia organica aproape de detasare si de delimitare prin si cu celalalt (poate ca instanta a iubirii, poate nu) dau valoarea acestei poezii. Podul care poate fi \"tras\" oricand - forma de izolare dar si de salvare. Retin in mod special definitiile prin absenta, \"nu mai sunt...\".
Pe textul:
„Vor trage podul" de Mircea Florin Șandru
0 suflu
ContextMcm, am citit si ai dreptate. Am modificat. Multumesc. De doua ori. Ca ai trecut si ca ai vazut. :)
Pe textul:
„Ca un fel de" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextLas si eu semn ca m-am prins in vartejul cuvintelor, ca le-am pipait de mai multe ori si m-au lasat la fel, cu un fel de mirare si de gust amar in coltul buzelor. Apreciez formula prozofica, usor melodica, dar cu ruperi de ritm neasteptate, ca o gama dodecaonica pe care nu o intelegi pana la capat dar care iti intra incet sub piele...
Pe textul:
„Dimineața unei execuții sumare..." de Romulus Câmpan Maramureșanu
0 suflu
ContextFlorinel, am citit cele 3 parti, astept continuarea calatoriei. Partea a doua m-a incantat cel mai tare. Scena cu inelul - bine prinsa! chiar buna buna. Aici imi par artificiale cuvintele lui nae din final, cum e cu inlocuirea viselor... dar savuroasa prima parte, cu povestile Ligiei... Remarc ca de fiecare data usurinta cu care scrii si in general naturaletea dialogurilor, lucru tare greu de facut in general.
PS. Inca ma intreb ce e cu \"scrisorile netrimise\"...
PS. Inca ma intreb ce e cu \"scrisorile netrimise\"...
Pe textul:
„Scrisori netrimise (3)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextAm citit de trei ori textul. Si de trei ori nu i-am gasit nici o fisura. Nu inteleg de ce rural, in titlu, atat, dar subtitlul imi pare foarte inspirat. L-as fi lasat ca titlu. Felicitari pentru text: dozeaza perfect drama, ironia, nebunia, sugestia, lasitatea, tot.
PS. E Remarque, cu \"que\", de ai zice ca-i francez. Si tot el zicea ca regretele sunt lucrurile cele mai inutile din lume. Tot ceea ce a trecut apartine unui muzeu. Probabil nici femeia nu regreta mintitul la numaratoare. Doar se mira, in camasa ei incheiata la spate, de asa schimbare neprevazuta.
PS. E Remarque, cu \"que\", de ai zice ca-i francez. Si tot el zicea ca regretele sunt lucrurile cele mai inutile din lume. Tot ceea ce a trecut apartine unui muzeu. Probabil nici femeia nu regreta mintitul la numaratoare. Doar se mira, in camasa ei incheiata la spate, de asa schimbare neprevazuta.
Pe textul:
„Love story rural" de florin otrocol
0 suflu
Context Un mesaj penetrant - imaginea sangelui pe post de vin, care se imbogateste cu un alt fel de mitologie. atentie la \"mie\" din primul vers.
Pe textul:
„circumstanțe" de Hogiu Adrian
0 suflu
ContextMultumesc, Andrei. Da, asa este, de fapt m-am chinuit mult cu titlul, sa gasesc ceva care sa sublinieze coerenta secventelor. Pentru ca ai vazut foarte bine, exista un fir acolo. Inca nu sunt sigura ca am gasit titlul cel mai inspirat, dar elementul este cu siguranta sarpele. Incantata.
Pe textul:
„Șarpele" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMi-a placut mult imagina ranilor pe care ti le apropriezi infiindu-le. As renunta la \"si\" din \"ca si o zi\". Detaliile din final par nesemnificative, dar tot un citat zice ca dumnezeu acolo sta. Cred ca esti prinsa, totusi, in detaliile aparent nesemnificative.
Pe textul:
„mai întâi inima" de cezara răducu
0 suflu
ContextSilvia, da, ai intuit multe acolo si ai gasit altele la care nu m-am gandit. Popasul tau nu poate decat sa ma bucure.
Pe textul:
„Șarpele" de Nicoleta Tase
0 suflu
ContextMi-a ramas Paler in urechi de la inceput si asa am citit si sfarsitul. Cum spunea Paler ca barbatul si femeia nu stiu sa se desparta la timp si tarasc dragostea dupa ei ca pe un hoit care miroase urat.
Si lumea... care nu va intelege niciodata din exterior ceea ce e in tine. Oricum ai vorbi despre orice. Mai ales despre o ea. Instantanee asezate ca-ntr-un film. Suprapuse. Senzatia de autenticitate. Are nerv poezia, are suflu.
Si lumea... care nu va intelege niciodata din exterior ceea ce e in tine. Oricum ai vorbi despre orice. Mai ales despre o ea. Instantanee asezate ca-ntr-un film. Suprapuse. Senzatia de autenticitate. Are nerv poezia, are suflu.
Pe textul:
„second love" de herciu
Recomandat0 suflu
ContextSenzația de polifonie, de alternare a rolurilor, de gol și de plin… Probabil vine din ceea ce, rațional, aș putea deduce că este un joc de roluri. Ea își spune rolul ei, scena despărțirii îndelung gândită în cele mai mici detalii… reproșurile (“nu m-am ales cu nimic din acest univers înghețat”, “iluziile care nasc sentimente, iar sentimentele oameni”), tristețea jucată plin (“și mi-a păsat foarte puțin”, “dacă vântul cu imagini albastre / și hipertensiv inundându-mi părul / era o impresie sau chiar mâinile tale”) etc. El încadrează totul, fiind început și sfârșit, apoi asumându-și ruptura atât de tipic masculin, în afacerea bună a singurătății, însă de o tristețe copleșitoare.
Totul e dual, privirea ei îndreptată spre apus, a lui spre răsărit, peisajul aș zice suprarealist din III și realul scrâșnit din final… Ca de la stea la stea… and back again. De stea.
Totul e dual, privirea ei îndreptată spre apus, a lui spre răsărit, peisajul aș zice suprarealist din III și realul scrâșnit din final… Ca de la stea la stea… and back again. De stea.
Pe textul:
„ultimul mesaj al stelei canopus catre steaua absint & back" de Claudiu Tosa
0 suflu
ContextAm citit si textul si comentariile. Nu stiu ce pot sa mai adaug. Poate doar ca eu am citit pe nerasuflate si ca inserarea \"jurnalului\" din copilarie imi pare foarte inspirata. Mie textul imi curge, nu m-am poticnit. Nu vad imperfectiunile, daca exista intr-adevar. Bravo, Elena.
Pe textul:
„For auld lang syne" de Elena Marcu
0 suflu
ContextRemarc si eu si ideea foarte faina surprinsa aici, si curgerea fireasca, si imaginea lumilor definite de biblii, oameni si soareci, si nu in ultimul rand impresia de ansamblu, de poezie in sensul ei autentic.
Pe textul:
„poem cu d-zeu" de Albert Cătănuș
0 suflu
Context