Nicolae Maria

Do-bi-toc...

Sunt fluture în fiecare zi îmi aleg culoarea din curcubeu Locul meu este câmpul verde Casa, îmi sunt florile de orice fel mai ales sălbaticele flori și respir cerul albastru ce-l port pe

În semiîntunericul camerei întărit de crepusculul serii mă pierd, topesc celulă cu celulă nu am niciun sentiment de teamă pentru starea topirii, a evaporării în degradarea tărânii știu, să

Nea Gheorghe pe-un colț de stâncă stând pe iarba ce-ncolțește lângă oaia cea nătângă deloc nu se dumirește El sărac cu patru clase singur doar cu turma lui și-a luat laptopul de-acasă doar

Inima mi-i pom împovărat de rodii sângerii; le-am scuturat, și nu s-au scuturat, și trebuie să vii. Ramurile să se-ndrepte vor către cer și soare ușurate, tu știi că doare bogăția

În nopțile albastre,cu tiv de ruginiu cu o boabă de rouă încarcată cu jad îmi atingi somnul pierdut în spuza de stele care, odată cu topirea nopții de prea mult albastru se evaporă auriu,

Las lacrima în colțul ochiului meu stâng fără să șterg.... fără să spun pe nume cuvintelor ci doar să te-oglindești în fiecare clipă; îți vei vedea sufletul inimii în cele mai necunoscute

Peste pietre n-am devenit păzitoare tăcerea lor nu am îmbogățit-o cum căprioarei de izvor mi-e încă sete de mine însă-mi

Am scris stângaci c-așa îmi este gândul și vârful penei albe mi-a fost frântă de vulturii puternici din marile-nălțimi mă uit la pana mea ce-i jos și plănge... o-ntreb: - Vei crește oare iar,

Eu știu că nu meriți dragostea mea și-mi place totuși să ți-o dăruiesc dar parca bolta merită o stea și totuși câte-ntr-ânsa s-oglindesc... Nu meriți iarași clipele de-acum și gândurile bune

Mâna ta nu-i fără de temei fierbinte sau rece, grea ca plumnbul, sau ușoară; eu vorba i-o-nțeleg, și ea nu minte, cum are obicei stăpânul, bunăoară. E ca o frunză mare, pală, ce s-a

De ce să tac? mă îmbrac în culoarea cuvintelor când ursitorile mi le-au colorat în rosu, verde, auriu și albastru. mi-e bine când auriul mă încoronează și verdele îmi scânteiază

Când prea mi-e soare m-așez sub verde și beau însetată sensul apei din rădăcina copacului... atunci se întâmpla ceva neobișnuit un fel de fermentare și dizolvare într-un verde....înverzănd.