Astept

ca iarba picăturile de ploaie în zilele fierbinți de vară e-atâta flacără-n văpaie... dogoare-ncinsă peste nară respir cu foc, deși sub umbra copacului, stau neatinsă îmi curge verdele prin vene natura-mi toată stă încinsă e-un verde foc ce pârjolește instinctul meu în aplecare să soarbă-un strop din viul ploii robust, necopt în așteptare E-un gând, dorință de venire la sufletul ce-mi stă să ardă dezmiardă-ncet cu ochi să plouă că altfel-ncepe să se piardă.