Jurnale

Sprijinindu-mă pe gânduri îți trimit câteva rânduri, întrebând: oare ce faci, cu ce anotimp te-mbraci ? Spune, poate-n premieră... ce flori la butonieră porți acum, în acest an cu grandoare

Am întors iarna pe dos Trezindu-mă uimit în dogoritorul august. E timp deslușit, încât simt, văd și aud în flagrant cum merele de pe ram primesc roșul aprins: Și mușc tumultos din văpaie...

Ochiul sâng își revarsă surplusul Pentru a stinge arșița ce a ucis Orice boare de liniște

Cu degete de toamnă Soarele bate sfios în geam Revarsând mireasmă de octombrie, Am ochii mijiți de somn Privire de prune brumării Peste care, presar zâmbet De mere coapte. Vreau să te

E timp trecut și picură...nefiresc timpului deschid sertarul din sufletu-mi învolburat, trist, îngîndurat, gemând de dor strâng în căușul palmelor, doar acele secunde aurii și verzi, senine,

Am fost acasă în bărăganul torid să caut urmele mici degeaba... timpul nu-i de găsit iar vremea retrogradă mult, mult prea mult înapoia nașterii mele. Totu-i străbun,sărac și rece nu mă

Femeia...taina celor patru anotimpuri, un dor de cărămidă nouă.

Doar eu acum în picăturile reci ale vremii târzii e seară și-i frig în iulie ud pun capul pe mâl am pumnul strâns privesc luminița din steaua de sus.

Când arborii tac vântul nu poate sa-și mai pună arcușul pe corzile verzi ale verii nebune...

Șoptind în pletele-mi blonde mi-ai prins cuvintele toamnei așezându-mă în a lumii agoră cu îndemn la tăcere. Ochii au deschis timpul unde irecuperabil te pierzi în mine. De va fi să

E lună plină și picură peste încinsul din mine e luna rotundă ce-și lasă să curgă dogoarea peste dogoarea mea e luna ca roata carului ce-aleargă dinapoia cailor îmi strivește și pulsul,

Anul care bate la ușa, să vă aducă nenumărați ani temeinici, năstrunșnici, bucuroși, înțelepți, nerușinat de bogați, mărinimoși, ințelepți, cu muze generoase și cu iubiri copleșitoare!

Îmi plouă în gât inima-mi gâlgâie a stare de pierdere și nu văd, simt doar bătaia cordului haotic în venele ce-mi dau să crape. Din suflet adun ochii dar unde să-i pun? pe zvâcnet? nu ar

Cuvintele mele de plumb au ucis în dansul lor toți fluturii iernii sus, dans nebunatic, efemer... la mijloc, securea jos, marea de lacrimi învăluită-n clisa morții spectacol hâd al vorbelor

Auriul nocturn îmi picură-n gânduri în suflet și întreg pârjolește...pârjolește carnal ațâțând galbenul dorului ca ceara în picuri peste tumultul băut sporadic de tine, de noi. îți aud

Iubirea-mi... cerc de foc în centrul unui pătrat. arderea lui, dovedește că, toate diferențele se pot contopi într-un întreg.

Când îmi e dor mi-așez capul în căușul palmelor mamei acolo găsesc întreaga mea copilărie un parfum concentrat de la primul strigăt până la încolțirea căușului meu.

Vorbele, când sunt lustruite tot ruginesc .

În seara asta am tăiat-o în două o parte am pregătit cina tăcerii aprinse în noaptea aceasta demențială unde șoaptele prind aripi, așteptându-ne la cotitura nopții. Cealaltă parte am agățat-o de

Astăzi ai adus oglinda să ne uităm în hubloul trecut și iată, vin avalanșă gânduri, imagini, regrete, sau mai bine spus dragoste, ce se înalță ca și colțul ierbii din fibra arsă a păsării

Strig atât de tare și mult încât, intensitatea-mi lăuntrică devine ecou spiralat și palpabil între viață și moarte punct fix, unde sensurile sunt interzise. Preț bun demonilor.

Nu știu ce-a fost mai de demult am uitat. Din trecut m-am ales să fiu numai eu, ca să te-ascult înainte de-amurg și cules. cu fiecare lucru astazi, rețin mă-nrudesc și de zarea mea eu

Azi am ales clepsidra în curgere timp limitat într-o crisalidă nu-mi place libertatea care mi-o dai vreau sa fiu cu tine, în centrul jarului aprinderea este starea mea focul în flacara lui:

Amintirea celor mai frumoase clipe ucise de cineva.