Galben

E lună plină și picură peste încinsul din mine e luna rotundă ce-și lasă să curgă dogoarea peste dogoarea mea e luna ca roata carului ce-aleargă dinapoia cailor îmi strivește și pulsul, care abia mai pâlpâie haotic de dor... Îmi este dorul prea galben din galbenul lunii ce stropii-și aruncă în infinitul din mine cu ochii închiși curg, sunt clipe absurde mă preling ca lumina lunii nu știu, nu știu pe unde. e lună mare dar prea mică decât dorul în lipsa ta.