Primul pătrar

În seara asta am tăiat-o în două o parte am pregătit cina tăcerii aprinse în noaptea aceasta demențială unde șoaptele prind aripi, așteptându-ne la cotitura nopții. Cealaltă parte am agățat-o de stele așa pot privi verde, munții, craterele pline cu cenușa gândurilor mele consumate lunar în neștiutul celulei, a neuronului meu albastru, elastic, suplu și adaptabil în cântul meu sideral... Aștept emoția întregului: eu scriu luminat poemul iubirii ei mușcând probabil din gândurile fierbinți acel roșu năvalnic precum torentul primăvara, alții lătrând lunatic, ocupația lor nocturnă . Toți într-un similar asentiment în a contempla zâmbetul larg și galben scop în care scuzăm mijloacele.