Gând

Cuvintele mele de plumb au ucis în dansul lor toți fluturii iernii sus, dans nebunatic, efemer... la mijloc, securea jos, marea de lacrimi învăluită-n clisa morții spectacol hâd al vorbelor mele. Îmi dau jos rochia de sunete goale răsfir pletele aurii ...corzi de la suflet până la lună și-aștept vântul s-adie cu arcușul lui incolor; e melodia vremii pe vreme a iertării de sine cântecul însingurat, dar aproape de alb, de tine, de noi.