Perpetua întoarcere

În semiîntunericul camerei întărit de crepusculul serii mă pierd, topesc celulă cu celulă nu am niciun sentiment de teamă pentru starea topirii, a evaporării în degradarea tărânii știu, să învăț, costruiesc o altă lume o nouă viață pe acel edificiu bizar al unei stingeri continue este un cadavru în noi care țipă în secunda nașterii.