nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„ascultă cum ninge (I)" de silvia caloianu
Recomandatconstrucția din postura observatorului, care ignoră voit insistența pe introspecție, are avantajul de a potența libertatea lectorului, ajutându-l totuși prin imagini parcă mai precise, mai largi.
un drum bun dinspre particular spre general, fără ca generalul să se rezume la cadru.
și îmi mai place că nu mai e stufoșenie a figurativului.
Pe textul:
„chateau d\'if" de emilian valeriu pal
Recomandatacel subscrie avea ceva tehnicist, prea rece în context.
Pe textul:
„Părăsire" de Ecaterina Ștefan
Pe textul:
„polul frigului" de Leonard Ancuta
RecomandatPe textul:
„o zi perfectă" de Liviu Nanu
RecomandatPe textul:
„Părăsire" de Ecaterina Ștefan
deși parcă resimt o fisură între titlu și text...
Pe textul:
„Mr. Hyde" de diana weisz
Pe textul:
„Ceva. Ca un început" de Adela Setti
multele planuri care se vor împletite riscă să rămână la stadiu de divagații, chiar dacă dau un aer epic.
Pe textul:
„Apă moartă" de paul blaj
și mai cred că nu e vorba doar de artificii tehnice, ci de o atenție asupra felului în care se poate ajuta sensul să apară în pagină de o manieră neplictisitoare, neliniară.
Pe textul:
„Zaț" de radun gabor
personal aș aerisi. și nu pentru coerență, căci nu ea e căutată. ci pentru verosimilul căutării înseși.
aș fi mai atentă la revenirile pe tematica sunetelor și la explicativul scindat, prea scindat.
și typo - te-ai târî.
Pe textul:
„cazemata" de alice drogoreanu
firește, sunt aici suficiente puncte de plecare pentru texte care să aibă coerență stilistică și ideatică, numai că nu îmi par conștientizate. deci nici instrumentalizate. așa e doar amalgam.
Pe textul:
„spații" de Fluerașu Petre
în acesta, în ciuda unor disonanțe rârâite și a tabloului care nu-și menține eclecticul până la capăt - ceea ce-mi dă impresia unei rupturi după strofa trei, a intrării în complet alt spațiu al spunerii - este evidentă o tandrețe detașată.
o aducere împreună care tresare zornăind și stârnește, pentru mine una, zâmbet.
Pe textul:
„Narcolepsie" de diana weisz
fragmentare versus poveste ramificată nonșalant. și un pesimism lucid, cum altfel, care ține în text atât cât să i se poată remarca zonele de fugă.
punctele multe și dese sunt așadar cel puțin utile.
Pe textul:
„llano estacado" de emilian valeriu pal
nu că autenticitatea ar fi un standard.
Pe textul:
„Adevărul de noduri" de Ecaterina Ștefan
du reste, remarcabilă alunecarea prin semantic și sintaxa greoaie, dar totuși agilă.
Pe textul:
„Ne freacă ridichea. Avioanele pilotate. Reperul" de corina dragomir
Pe textul:
„garoafe" de Cornel Ghica
un vizual care nu se teme că e fragil.
Pe textul:
„dorm" de ioana negoescu
Pe textul:
„love" de Ligia Pârvulescu
